Nicolae Pleşiţă, fost general de Securitate, a murit

Corpul neînsufleţit al generalului a fost depus, miercuri dimineaţă, la capela Bisericii din cartierul Capul Dealului din Curtea de Argeş, iar funeraliile au avut loc miercuri la prânz.

Slujba de înmormântare a fost oficiată la Biserica "Sfântul Dimitrie" din cartierul Capu Dealului, zonă în care generalul a locuit după 1990.

La ceremonia religioasă au asistat câteva zeci de persoane - membri ai familiei, foşti colegi din structurile securităţii din Argeş, Vâlcea sau Cluj, judeţe unde Nicolae Pleşiţă a lucrat de-a lungul vremii, iar alţii, precum fostul şef al Securităţii, generalul Iulian Vlad, au trimis coroane de flori.

"Am lucrat împreună la Piteşti, la fosta Direcţie Regională a MAI. Mi-a fost şef. Era dur, dar era un şef bun. Era un profesionist", a declarat colonelul în rezervă Ion Stancu, fost coleg de muncă la Securitatea din Piteşti.

După încheierea slujbei, cortegiul funerar s-a îndreptat spre cimitirul parohial din apropiere, unde generalul Nicolae Pleşiţă a fost înmormântat alături de soţia sa, iar la cererea familiei presa nu a avut acces la ceremonia de înhumare.

Nicolae Pleşiţă s-a născut în 16 aprilie 1929 în oraşul Curtea de Argeş. El a intrat de tânăr în Partidul Comunist Român, devenind activist cu problemele tineretului.

În anul 1948, după înfiinţarea Direcţiei Generale a Securităţii Poporului (DGSP), Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român a trimis comisii de recrutare de personal pentru noul organ înfiinţat în toate judeţele ţării. În acelaşi an, Nicolae Pleşiţă a fost recrutat ca angajat al Securităţii. A fost avansat la grad şi mutat din funcţie în funcţie în diferite zone ale ţării.

În anul 1958, Pleşiţă a fost avansat la gradul de căpitan de securitate şi a primit "Steaua Republicii Populare Romîne", ca răsplată pentru activitatea de luptă contra grupurilor de rezistenţă românească, organizate în munţi.

Între anii 1962-1967, colonelul Pleşiţă a deţinut funcţia de comandant de securitate al Regiunii Cluj, având sub comanda sa organele securităţii din cinci judeţe. În această perioadă, a urmat cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj (1964-1970). În anul 1967, a fost mutat la Bucureşti în funcţia de şef al Direcţiei de Securitate şi Gardă, fiind înaintat la gradul de general-maior.

În anul 1972, a fost mutat disciplinar la Inspectoratul Judeţean de Securitate Ilfov, cu sarcini pe linie administrativă până în 1974. A fost readus apoi cu funcţii de conducere în cadrul Ministerului de Interne: secretar general (1975-1976), adjunct al ministrului şi apoi prim-adjunct (1976-1978).

A condus, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor care au participat la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977, şi ulterior a fost avansat la gradul de general-locotenent.

Între anii 1978-1980, a deţinut funcţia de comandant al Şcolii de ofiţeri de securitate de la Băneasa. La Congresul al XII-lea al PCR din noiembrie 1979, a fost ales ca membru supleant al CC al PCR.

Apoi, în perioada 1 septembrie 1980 - 1 decembrie 1984, a deţinut funcţia de prim-adjunct al ministrului de interne şi Şef al Centrului de Informaţii Externe (CIE) din cadrul Direcţiei Securităţii Statului (DSS). La 29 noiembrie 1984, Pleşiţă este demis şi numit în funcţia de comandant al Centrului de Perfecţionare a Cadrelor de Securitate de la Grădişte, de unde a fost trecut în rezervă la 19 februarie 1990, cu gradul de general-locotenent.

Nicolae Pleşiţă a fost pus sub acuzare pentru complicitate la asasinatele executate de Carlos Şacalul.

Pleşiţă ar fi fost una dintre persoanele de contact ale lui Carlos în România comunistă, alături de generalul Iulian Vlad (şeful fostei Securităţi), Tudor Postelnicu (fost ministru de Interne) şi Gisela Vass (adjunctă a şefului Departamentului pentru relaţii internaţionale a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care s-a ocupat în mod special de relaţiile cu "organizaţiile revoluţioare din întreaga lume").