O familie din Ucraina, la mănăstirea de la Sihăstria, într-un interviu BBC: M-am rugat pentru Putin, nu îl mai urăsc

„Sunt sigură că mănăstirea ne-a ales pe noi. Dumnezeu ne-a ales. Dumnezeu ne-a adus aici ca să ne protejeze”, spune Irina, într-un interviu la BBC.

Irina a fost profesor de limba engleză în Harkiv. Din cauza războiului, şi-a părăsit ţara împreună cu copiii, cu cea mai bună prietenă, care şi-a adus şi ea copiii săi, precum şi cu soacra.

„Îmi place jobul meu, îmi plac elevii mei şi dacă mă văd aş vrea să le spun: Bună! Nu vă faceţi griji! Totul va fi bine. Vom învinge”.

Îi e greu să vorbească despre bebeluşul ei, Hordiy . Nu se poate uita când soţul îi vorbeştee puştiului, pentru că plânge tot timpul. E trist că nu îşi poate îmbrăţişa, nu îşi poate săruta copilul. Suferinţa îi e oarecum alinată pentru că bebeluşul nu înţelege întreaga situaţie şi este un băieţel fericit.

Când âi e foarte greu şi foarte dor de casă, Irina merge în maşină. Paharul din care a băut soţul ei înainte de război şi mirosul îi aduce aminte de viaţa ei dinainte de a fi plecat de acasă.

„Uneori vin aici (în maşină - n.r.) doar ca să miros. E mirosul soţului meu, mirosul casei mele”, spune Irina.

Irina, copiii, prietena şi soacra sa se roagă în mănăstirea Sihăstria alături de toţi cei care vin în biserică. Se roagă pentru Ucraina şi pentru terminarea războiului.

„Ne rugăm pentru Ucraina, ne rugăm pentru familiile noastre, pentru soţii noştri. Doar aici, la mănăstire, am încetat să urăsc. Duminica trecută chiar m-am rugat pentru Putin. M-am rugat să devină înţelept. Îmi doresc să înceteze să ne omoare copiii în Ucraina”, mai spune Irina.

Speranţa e cea care o face să meargă mai departe în fiecare zi.

„În fiecare zi sper că poate mâine se va opri războiul şi ne vom întoarce acasă. Poate poimâine se va opri. Dar cu adevărat, am încetat să mai credem că se va opri curând”, mărturiseşte Irina.