Povestea elveţianului care a "aselenizat" în România: Când am ajuns la Bucureşti m-am simţit ca pe Lună. Totul era gri, gri, gri

Acum spune că se simte cu adevărat acasă când îşi petrece serile cu oamenii de aici, care îi lipsesc cel mai mult atunci când trebuie să plece pentru perioade scurte de timp din România.

În ultimii 18 ani, elveţianul cu origini siciliene a petrecut perioade relativ lungi de timp în România. Primul job care l-a adus în Bucureşti, în 1993, a fost un proiect de-al omului de afaceri Ion Ţiriac, pentru care a mai lucrat şi ulterior. A urmat apoi Deloitte, Creditanstalt Bankverein şi Raiffeisen. În prezent, Marc Cannizzo administrează o firmă de training în domeniul financiar. Înainte să vină în România, Marc Cannizzo a lucrat 10 ani pentru Citibank în Zurich.

"Sunt un mare fan al României în acest moment", spune Marc Cannizzo. Dar lucrurile nu au stat însă aşa de la început.

În octombrie 1992, elveţianul venea prima dată la Bucureşti pentru a decide dacă acceptă sau nu jobul care i se oferise. Într-o zi foarte friguroasă, ajuns într-un terminal cu geamuri sparte prin care îşi rătăcise zborul o pasăre, Marc Cannizzo a avut aceeaşi impresie pe care trebuie să fi avut-o Neil Amstrong când a făcut primul pas pe Lună.

"Totul era gri, gri, gri, fără culoare. A fost extrem de ciudat, ca într-o junglă urbană. Totul arăta ca o scenă după război", îşi aminteşte elveţianul.

În ciuda impresiei profund neplăcute, a acceptat jobul şi a revenit în 1993. La început, Bucureştiul i-a rămas străin, pentru că petrecea foarte multe ore în birou, iar când ieşea se refugia la Ateneu, primul lucru care l-a surprins plăcut în cenuşia capitală.

"Am fugit acolo mereu, era un refugiu. Istorie, stil, concerte, muzică. Era ceva familiar. Mă simţeam acasă. Aici este dovada că în trecut, România era o ţară normală, civilizată", spune Marc Cannizzo.

Dincolo de oraşul care îi rămânea ostil şi de barierele pe care le întâlnea la tot pasul în activitatea sa, de condiţiile grele de muncă şi de ignoranţă, elveţianul i-a descoperit treptat pe oamenii care locuiau aici.

"Românii au un suflet şi o căldură absolut imense. Mă simt cu adevărat acasă când sunt petreceri sau stau serile cu oamenii de aici. Cunosc străini, americani, irlandezi, care s-au mutat de aici la Praga sau la Budapesta şi îmi spun că le este dor de România", spune Cannizzo.

Citeşte ai departe pe www.gandul.info