INTERVIU: Ruud Gullit: Nu pot să cred că deja au trecut 25 de ani de la finala cu Steaua

Ruud Gullit s-a aflat, sâmbătă, în Bucureşti, pentru a urmări finala Ligii Campionilor, la invitaţia unuia dintre sponsorii competiţiei, Heineken, în cadrul campaniei "#sharethesofa" prin care fanii din întreaga lume au posibilitatea să interacţioneze cu foşti fotbalişti prin intermediul reţelei de microblogging, Twitter.

Născut la 16 septembrie 1962, Gullit a evoluat în cariera sa atât pe postul de fundaş, cât şi pe cele de mijlocaş şi atacant.

El a jucat pentru HFC Haarlem, Feyenoord, PSV Eindhoven, AC Milan, Sampdoria şi Chelsea Londra.

Cea mai bună perioadă a carierei sale s-a consumat la AC Milan, alături de care a câştigat Cupa Campionilor Europeni în 1989 şi 1990, Supercupa Europei şi Cupa Intercontinentală în aceiaşi ani.

Totodată, Gullit este singurul căpitan din istoria Olandei care a ridicat din această postură un trofeu major la nivel de echipe naţionale, Campionatul European din 1988.

În 1987, Gullit a câştigat Balonul de Aur acordat de revista France Football.

Interviul cu Ruud Gullit a fost realizat la exact 25 de ani de la finala pierdută de Steaua în faţa formaţiei AC Milan, scor 0-4, la Barcelona, în 24 mai 1989, în care fostul atacant a înscris două goluri.

Prezentăm în continuare interviul integral acordat de Ruud Gullit agenţiei MEDIAFAX.

Reporter: Ce făceaţi în urmă cu fix 25 de ani?

Ruud Gullit: Acum 25 de ani probabil că jucam un meci de fotbal. A fost cu Steaua Bucureşti? A fost exact acum 25 de ani? Incredibil! A fost un meci foarte bun pentru noi.

R.: Ce vă aduceţi aminte din finala de la Barcelona?

R.G.: Aveam foarte multă încredere, pentru că bătusem pe Real Madrid cu 5-0, iar obiectivul nostru era să câştigăm finala şi eram foarte concentraţi pe asta şi cred că ne-am descurcat bine. Îmi aduc aminte că suporterilor români nu le-a fost permis să meargă, iar toate biletele au fost acordate fanilor AC Milan, aşa că tot stadionul Nou Camp era plin de fani "rossoneri".

R.: Era ca şi cum aţi fi jucat acasă.

R.G.: Da, erau 88.000 de fani, iar pentru noi a fost un sentiment incredibil.

R.: Cum era Steaua în acele vremuri?

R.G.: Era o echipă puternică, dar cred că noi eram atât de concentraţi şi aveam atât de multă încredere după semifinala cu Real Madrid, încât în mintea noastră nu exista varianta să pierdem acest meci.

R.: Aţi câştigat Cupa Campionilor Europeni, Campionatul European, dar la Cupele Mondiale nu aţi avut aceleaşi performanţe. Ce a lipsit naţionalei Olandei?

R.G.: Uneori se întâmplă. Am încercat să facem acelaşi lucru ca în alte competiţii, dar nu ne-a ieşit. Cred că pentru o ţară mică precum Olanda, ne descurcăm foarte bine, pentru că deja am fost în trei finale de Cupă Mondială. Bineînţeles că suntem dezamăgiţi că nu am câştigat, dar trebuie să fim mândri că toată lumea ne ştie fotbalul.

R.: Aţi jucat alături de doi jucători români, Florin Răducioiu şi Dan Petrescu, iar pe ultimul l-aţi şi antrenat la Chelsea. Cum erau ei?

R.G.: A fost uşor pentru mine să-l pregătesc pe Dan Petrescu. A fost un profesionist incredibil, dar şi un jucător bun. L-am găsit la Chelsea şi asta a reprezentat un mare avantaj pentru mine. El era titular de drept în echipa mea, nu trebuia să mă mai gândesc la poziţia lui. De asemenea, era un tip foarte de treabă.

R.: La început aţi jucat fotbal pe stradă alături de Frank Rijkaard, acum totul este tehnologizat şi îngrădit. Mai au copiii ocazia să se bucure de inocenţa fotbalului juca pe stradă?

R.G.: Cea mai mare problemă în ziua de azi e că puştii au prea multe. Au internet, console de jocuri, iar copiii nu se mai joacă pe stradă. Pe stradă devii inventiv, îţi asumi responsabilităţi, dar acum nu mai trebuie să facă asta. Poţi vedea dacă te joci pe Playstation şi pierzi, îţi poţi găsi un alt adversar şi joci din nou.

R.: Sau dai restart la joc până câştigi.

R.G.: Sau reîncepi jocul şi câştigi. În fotbalul de pe stradă nu există posibilitatea unei revanşe, poate doar a doua zi. E o diferenţă de mentalitate, iar pe copiii olandezi nu îi mai vezi aşa de mult pe stradă, stau în case. De asemenea, condiţia fizică a copiilor e o problemă. La şcoală ei nu mai vor să facă gimnastică. Cred că este o problemă a tineretului de peste tot din lume.

R.: De trei ani nu aţi mai antrenat nicio formaţie, când veţi reveni în iarbă?

R.G.: Din cauza unor anumite situaţii nu am mai putut să antrenez, dar sper şi vreau să revin ca antrenor. Desigur mă veţi mai vedea antrenând.

R.: Ce antrenor a avut cel mai mare impact asupra carierei tale, atât ca jucător, cât şi ca tehnician?

R.G.: Sunt mai mulţi. A fost important cel care te-a văzut prima oară, cel care ţi-a dat ocazia să joci pentru prima dată la echipa mare şi toţi antrenorii de pe parcurs. Chiar şi cei cu care ai avut experienţe neplăcute te influenţează, pentru că îţi poţi spune că nu eşti de acord cu asta şi că nu vrei să mergi în acea direcţie. Asta m-a ajutat să văd fotbalul într-un anumit fel.

R.: Că tot vorbeaţi de antrenorii cu care aţi avut experienţe neplăcute. În 1994 din cauza unui scandal cu selecţionerul Olandei de atunci, Dick Advocaat, aţi decis să vă retrageţi din echipa naţională şi astfel aţi ratat participarea la Cupa Mondială din SUA. În ce relaţii sunteţi acum?

R.G.: Nu a fost un scandal. Scandal e un cuvânt mare. Doar am decis să nu merg în SUA. După aceea am avut o relaţie bună cu el, iar înainte m-a antrenat la echipa naţională sub 17 ani. Acum ne înţelegem foarte bine. Uneori ai diferenţe de opinie, dar asta nu înseamnă că vă displaceţi.

R.: În câteva săptămâni va debuta Cupa Mondială din Brazilia. Pe cine vedeţi favorită?

R.G.: Brazilia e favorită, pentru că joacă acasă şi sunt obligaţi să câştige. Dacă vă uitaţi în Brazilia, toată lumea e afectată de nivelul de trai. E interesant să vedem dacă o echipă europeană va putea triumfa în America de Sud. Ar fi frumos.

R. Ce va face echipa Olandei?

R.G.: Noi avem o grupă dificilă cu Spania şi Chile. Va fi dificil să ne calificăm şi de aceea este foarte important să fim pe primul loc în grupă pentru a evita Brazilia. Va fi dificil, dar cred că Brazilia este favorită. Dacă nu eşti prima, vei întâlni câştigătoarea Grupei A, iar aceea va fi cu siguranţă Brazilia.

R.: Va fi dezavantajată echipa Olandei de faptul că Louis van Gaal a fost anunţat deja manager al Manchester United?

R.G.: Nu, pentru că toată lumea ştia că după Cupa Mondială nu va mai fi antrenorul echipei naţionale. Este o ocazie foarte bună pentru el să antreneze pe Manchester United, dar vom vedea peste un an sau doi dacă a făcut şi alegerea corectă.

R.: În anul 1988 aţi avut o melodie antirasism, "Africa de Sud", care s-a dovedit a fi un hit. De ce nu aţi continuat cariera muzicală după ce aţi renunţat la cea sportivă?

R.G.: Pentru că nu pot cânta, nu am o voce bună. Pot juca fotbal, dar nu pot cânta. Am avut posibilitatea să fac asta, a fost distractiv, dar nu aş mai face-o încă o dată.