Cercetătorii au aflat de ce la baza vieţii stă ADN-ul şi nu ARN-ul: "Este uimitor că am reuşit să descoperim aceste noi proprietăţi"

În cadrul unui nou studiu, realizat de Facultatea de medicină Duke din Durham, a fost dezvăluit că ARN-ul se separă atunci când trebuie să îşi modifice structura, în timp ce ADN-ul îşi poate modifica forma pentru a compensa orice deteriorare a chimicalelor.

Urmărește
2360 afișări
Imaginea articolului Cercetătorii au aflat de ce la baza vieţii stă ADN-ul şi nu ARN-ul: "Este uimitor că am reuşit să descoperim aceste noi proprietăţi"

Cercetătorii au aflat de ce la baza vieţii stă ADN-ul şi nu ARN-ul: Este uimitor că am reuşit să descoperim aceste noi proprietăţi"

,,Când există ceva atât de fundamental precum dublul helix, este uimitor că am reuşit să descoperim aceste noi proprietăţi de bază. Trebuie să continuăm să studiem acest fenomen, pentru a obţine o perspectivă mult mai complexă a moleculelor care contribuie la crearea vieţii'', a declarat Hashim Al-Hashimi, de la Facultatea de Medicină.

Conform Descoperă, în 1953, Watson şi Crick au publicat primul model al ADN-ului cu dublu helix şi au prezis că perechile de bază din ADN sunt A&T şi G&C. Două lanţuri organice din ADN sunt conectate prin lipirea cu perechile de bază, formând ,,trepte'' care ţin scara ADN-ului răsucită.

Dar cercetătorii au descoperit dovezi că perechile de bază sunt lipite în direcţia sugerată de Watson şi Crick. În 1959, biochimistul Karst Hoogsteen a reuşit să creeze o imagine a perechii de bază A-T, demonstrând că perechea are o formă oblică din punct de vedere geometric, una dintre baze rotindu-se la 180 de grade faţă de cealaltă.

Acum cinci ani, Al-Hashimi şi echipa de la Facultatea Duke au descoperit că perechile de bază ale ADN-ului se mişcă constant înainte şi înapoi între configuraţiile realizate de Watson, Crick şi Hoogsteen. Această descoperire adaugă o nouă dimensiune a flexibilităţii structurii de ADN.

ADN-ul pare să utilizeze metoda descrisă de Hoogsteen când lipseşte o legătură de proteine din ADN sau când există o deteriorare a chimicalelor din oricare structură de bază. În momentul în se degradează o proteină, aceasta este eliberată pentru ca ADN-ul să-şi reia forma Watson-Crick.

Cercetătorii au descoperit că ARN-ul nu are aceeaşi abilitate, fapt ce poate explica de ce ADN-ul stă la baza vieţii. În timp ce ADN-ul va absorbi deteriorarea chimicalei, ARN-ul devine rigid şi cedează.

,,În structura ADN-ului, această modificare este o formă a degradării, dar poate fi absorbită prin schimbarea poziţiei bazei pentru a forma perechea de bază a lui Hoogsteen, aceeaşi modificare întrerupe structura dublă elicoidală a ARN-ului'', a declarat un membru al echipei, Huiqing Zhou.

Cercetătorii au reuşit să descopere acest aspect prin crearea unei structuri dublu elicoidală din ARN şi ADN, utilizând tehnici avansate cu ajutorul cărora au putut observa cum se modifică perechile de bază.

Citeşte continuarea în  Descoperă

 

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici