STUDIU: Perfecţionismul, la fel de periculos ca obezitatea şi fumatul

Danielle Molnar, psiholog la Universitatea Brock din Canada, consideră că perfecţionismul este un factor de risc pentru îmbolnăvire la fel de important ca obezitatea şi fumatul, informează dailymail.co.uk.

"Societatea a promovat dintotdeauna perfecţionismul şi beneficiile sale pentru realizările profesionale şi academice, însă acesta constituie un factor de risc pentru numeroase boli, inclusiv infecţiile şi moartea prematură", a declarat Danielle Molnar, într-un studiu publicat în 2006.

Se estimează că două persoane din cinci au tendinţe perfecţioniste. Din cauza reţelelor sociale, cum ar fi Facebook şi Twitter, un număr tot mai mare de persoane sunt îngrijorate că trebuie să fie sau să pară perfecte, a afirmat Gordon Flett, profesor de psihologia sănătăţii la Universitatea York din Canada, care a studiat timp de 20 de ani legătura dintre perfecţionism şi sănătate.

"Este firesc să îţi doreşti să fii perfecţionist într-un anumit sector al vieţii, cum ar fi profesia. Dar când se transformă în nevoia obsesivă pentru slujba perfectă, copilul, relaţia, contul din bancă şi corpul perfect, cauzează un stres extrem şi afectează nu numai relaţiile noastre, ci şi sănătatea", a declarat Gordon Flett.

Profesorul Flett şi echipa lui de cercetători a identificat trei tipuri de persoane perfecţioniste: perfecţioniştii orientaţi asupra propriei persoane, care se concentrează asupra propriilor standarde de perfecţiune; perfecţioniştii orientaţi către alte persoane, care au standarde ridicate pentru cei din jur; şi perfecţioniştii condiţionaţi din punct de vedere social, care cred că alte persoane, cum ar fi părinţii, şefii sau colegii, le impun standarde de perfecţiune.

Cu toate acestea, perfecţioniştii pot schimba şi reduce efectele negative, învăţând să se accepte pe ei înşişi şi propriile greşeli, fără să se învinovăţească.

"Coborâţi standardele şi acceptaţi eşecurile ocazionale, ca un ingredient esenţial în drumul spre succes. Dacă perfecţioniştii simt că au nevoie de ajutor - fizic sau emoţional -, nu trebuie să se teamă să îl solicite, în loc să sufere în tăcere", a mai spus Gordon Flett.