Analiză: România ar putea să devină al treilea cel mai mare beneficiar al Fondului de tranziţie

România ar putea ar putea să devină al treilea beneficiar al Fondului de tranziţie echitabilă, alături de Germania şi Polonia, cu condiţia să aibă proiecte pentru atragerea sumelor alocate prin Pactul ecologic european (The European Greea Deal), arată o analiză semnată de Laura Ciobanu, EY Romania.

Cele 757 milioane de euro, despre care se vehiculează că vor fi alocate României, depind de capacitatea autorităţilor de a elabora planurile teritoriale de tranziţie echitabilă, ce vor trebui aprobate de CE. Acestea vor furniza liniile generale ale procesului de tranziţie până în 2030, în concordanţă cu Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice şi cu tranziţia către o economie neutră din punct de vedere climatic.

Pactul ecologic european (The European Green Deal) stabileşte acţiunile menite să transforme Europa în primul continent neutru din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2050. Pentru a răspunde acestei provocări, Europa are nevoie de o nouă strategie de dezvoltare, în virtutea căreia să devină prima economie din lume care să aibă un impact neutru asupra climei până în anul 2050, comparativ cu nivelurile din 1990, spune Laura Ciobanu, Manager, Schimbări Climatice şi Sustenabilitate, EY România.

Un mare accent se pune pe decarbonizarea sectorului energetic, ţinând cont de faptul că producţia şi utilizarea energiei în sectoarele economice generează mai mult de 75% din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE. În consecinţă, sectorul energetic va trebui să înceapă eliminarea treptată a cărbunelui, iar sursele de energie regenerabilă să joace un rol esenţial. În paralel, decarbonizarea sectorului gazelor va fi facilitată, iar piaţa energetică a continentului va trebui să fie complet interconectată şi digitalizată. Integrarea inteligentă a acestor etape ar trebui să conducă la obţinerea decarbonizării cu cel mai mic cost posibil.

La nivelul Uniunii, există deja 7 state membre care nu utilizează cărbune pentru producerea de energie electrică, respectiv Belgia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Luxemburg şi Malta.

Lupta împotriva schimbărilor climatice presupune un efort comun la nivelul statelor membre UE, însă nu toate regiunile pornesc pe picior de egalitate. În consecinţă, Comisia Europeană şi-a propus ca tranziţia să fie favorabilă incluziunii tuturor statelor membre, oferind sprijin pentru mobilizarea a cel puţin 100 miliarde euro în vederea susţinerii regiunilor cu industrii bazate pe combustibili fosili şi generatoare de mari cantităţi de dioxid de carbon. Astfel, CE a prezentat Mecanismul de tranziţie echitabilă, aferent perioadei 2021-2027, ce se va baza pe trei piloni: 1. Fondul de tranziţie echitabilă, ce ar urma să pună la dispoziţia statelor membre granturi în valoare de 7,5 miliarde euro. Noul fond va atinge o capacitate totală de finanţare de 30-50 miliarde euro atunci când va include şi alte resurse din cadrul politicii de coeziune sau resurse naţionale suplimentare; 2. O schemă de investiţii dedicată, parte a programului InvestEU (cunoscut anterior drept Planul Juncker), ce îşi propune să mobilizeze circa 45 miliarde euro şi să atragă investiţii private, spre exemplu în domeniul energiei regenerabile sau al transportului sustenabil; 3. Un nou mecanism de împrumut public gestionat de Banca Europeană de Investiţii (BEI), ce ar urma să mobilizeze alte 25-30 miliarde de euro. Acesta va fi utilizat pentru împrumuturi acordate sectorului public, de exemplu pentru investiţii în reţelele de termoficare sau pentru anveloparea clădirilor.

În România, mixul energetic este echilibrat şi diversificat, iar conform datelor Agenţiei Europene de Mediu, în anul 2016, ponderea resurselor regenerabile din producţia brută de energie electrică cumula aproximativ 42%, în timp ce cărbunele şi lignitul reprezentau 24% din coşul energetic, energia nucleară 17%, iar gazul natural aproximativ 15%.

Având în vedere că aproape un sfert din producţia de electricitate se bazează pe combustibili fosili, vor fi necesare investiţii semnificative pentru susţinerea zonelor monoindustriale şi carbonifere (ex. Valea Jiului, Regiunea Oltenia), ce vor fi afectate de trecerea la o economie nepoluantă.

Conform Institutului Naţional de Statistică, în decembrie 2019, numărul total de salariaţi din România ce îşi desfăşurau activitatea în domeniul extracţiei cărbunelui superior şi inferior era de 11.800 salariaţi. La aceştia se adaugă şi numărul de locuri de muncă din centralele ce produc energie electrică şi energie termică folosind cărbunele drept materie primă. Pentru a evalua amploarea consecinţelor sociale, este necesar să se aibă în vedere şi alţi factori, precum rata actuală a şomajului sau posibilitatea de reconversie profesională. Toate aceste criterii luate în considerare demonstrează că regiunea de Sud-Vest a României se va afla printre cele mai afectate zone ale UE.

Pentru a ajuta muncitorii să îşi găsească locuri de muncă alternative, sunt necesare soluţii concrete de transformare socio-economică a regiunilor afectate, care să aibă la bază programe de formare şi reconversie profesională. De asemenea, noi locuri de muncă pot fi create ca urmare a diversificării economiei locale, prin exploatarea potenţialului sectorului energiei regenerabile, iar folosirea biomasei şi a altor tipuri de combustibili pentru obţinerea energiei, dar şi modernizarea şi decarbonizarea industriei şi a transportului, pot oferi noi oportunităţi economice.

Toate aceste lucruri sunt strâns legate şi de ideile prezentate în Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice aferent perioadei 2021-2030, aflat în dezbatere publică. Potrivit acestui plan, România şi-a propus atingerea unei ţinte de 30,7% pentru ponderea globală a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie.

În acest context, România ar putea să devină al treilea beneficiar al Fondului de tranziţie echitabilă, alături de Germania şi Polonia, cu condiţia, bineînţeles, să aibă proiecte pentru atragerea sumelor alocate. Aceste proiecte vor trebui să stabilească modalităţile prin care vor fi abordate provocările sociale, economice şi de mediu.

Astfel, cele 757 milioane de euro, despre care se vehiculează că vor fi alocate României, depind de capacitatea autorităţilor de a elabora planurile teritoriale de tranziţie echitabilă, ce vor trebui aprobate de CE. Acestea vor furniza liniile generale ale procesului de tranziţie până în 2030, în concordanţă cu Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice şi cu tranziţia către o economie neutră din punct de vedere climatic.

Totodată, pentru fiecare euro alocat din acest fond, România va trebui să folosească între 1,5 şi 3 euro din resursele sale din cadrul Fondului European de Dezvoltare Regională şi al Fondului Social European şi să completeze resursele Uniunii prin folosirea unei sume de bani din bugetul naţional, sub formă de cofinanţare, în conformitate cu normele politicii de coeziune.