Poveşti tragice, îngropate în cimitirele din nordul Italiei. Victimele Covid 19 mor în singurătate, vegheate de o cruce de plastic. „Am pierdut o generaţie întreagă”

Priveliştea este cu adevărat dezolantă în cimitirele din nordul Italiei, lucru ce pare de aşteptat având în vedere că este vorba despre un loc destinat celor trecuţi în veşnicie. Cu toate acestea, coronavirusul a răpit chiar şi palida alinare care le-ar mai fi rămas familiilor îndurerate. Mormintele nu cinstesc amintirea celui trecut în nefiinţă, ci marchează pur şi simplu existenţa unui trup îngropat.

Într-un colţ al cimitirului principal din Milano, pământul a fost pregătit pentru peste 100 de noi morminte, cu cruci albe, de plastic, pe care o simplă foaie de hârtie aşteaptă să fie scris numele celui pe care-l va adăposti pe veci. Asta într-un caz fericit. Deseori, nu apare mai mult decât o iniţială. Fără data naşterii, fără data decesului. Poate şi o floare de plastic, aşezată de angajaţii cimitirului. Aici sunt îngropate victimele COVID-19 care nu au fost revendicate.

Un funcţionar al cimitirului, care a solicitat să rămână anonim, a povestit pentru CNN despre cum ajung unele trupuri aici. „Mulţi dintre ei au familii care nu au reuşit să depună solicitarea până în ultima zi valabilă.” Cu morgile pline şi spitalele copleşite de cazurile de COVID-19, situaţia nu pare să se îndrepte către luminiţa de la capătul tunelului. Autorităţile din nordul Italiei nu au avut de ales şi au reglementat înmormântările astfel încât să se evite blocajele. În vremea pandemiei, victimele noului coronavirus mor în singurătate.

Familiile cer răspunsuri

Autorităţile italiene investighează un şir de încălcări ale normelor sanitare în căminele de îngrijire a vârstnicilor din toată ţara în timpul crizei coronavirusului.

Carla Porfirio şi-a dorit cu disperare să fie alături de mama ei, Michela, în ultimele sale clipe. Înainte de coronavirus, îşi vizita mama în vârstă de 85 de ani şi bolnavă de Alzheimer, în fiecare zi la casa de îngrijire a Institutului Palazzolo-Don Gnocchi din Milano. Când oficialii au interzis accesul rudelor, a continuat să ceară informaţii despre starea acesteia telefonic, iar personalul a asigurat-o că totul e bine. Totuşi, îngrijorarea ei s-a adeverit la începutul lunii aprilie, când a aflat că starea mamei sale s-a degradat brusc. A doua zi, i-a fost anunţat decesul.

„E cu adevărat o tragedie. Nu le-am putut fi alături celor dragi în ultimele lor clipe, când aveau cea mai mare nevoie de noi”, a povestit Carla, emoţionată.

Mama ei s-ar fi îmbolnăvit după ce în acelaşi salon au fost aduşi bolnavi cu forme uşoare de COVID-19, într-o încercare a autorităţilor locale de a elibera spitalele supraîncărcate. Institutul nu a răspuns la acuzaţiile Carlei Porfirio cu privire la îngrijirea mamei sale.

Alessandro Azzoni povesteşte că mama sa, Marisa, în vârstă de 75 de ani, era în deplină putere cu foarte puţin timp în urmă, în ciuda faptului că suferea de Alzheimer. Mergeau deseori la plimbare, să mănânce îngheţată sau să danseze în parc. Dar totul s-a schimbat, iar femeia se află acum în stare critică, într-un spital din Milano,  unde a fost transferată de la casa de bătrâni din Pio Albergo Trivulzio.

Povestea e similară cu cea a Carlei. Pacienţii cu COVID au fost internaţi împreună cu vârstnicii, iar aceştia s-au infectat la rândul lor şi au fost răpuşi de virus.

Una dintre comunităţile cele mai afectate din Lombardia este oraşul Nembro, de la poalele Alpilor. Dintre cei 87 de rezidenţi din principala casă de îngrijire medicală din Nembro, 34 de oameni au murit din cauza virusului. În timp ce autorităţile refuză să comenteze situaţia, directorul Barbara Codalli a declarat pentru CNN că nu există acuzaţii de acest fel şi că nu au găzduit niciodată pacienţi cu coronavirus.

O singură veste „bună” se mai zăreşte la orizont: înmormântările încep din nou să aibă loc în comunitatea care devine, pe zi ce trece, tot mai restrânsă.

Epidemia „ne-a copleşit ca un tsunami” spune Nicoletta, una dintre localnicele care şi-au pierdut rude din cauza pandemiei.

Beppe Severgnini, de la cotidianul Corriere della Sera, a mărturisit: „Este atât de trist. De fiecare dată când deschid paginile necrologice ale ziarului local găsesc atât de multe nume cunoscute. Au murit. Am pierdut o generaţie întreagă."