1 Decembrie. Povestea unei românce care şi-a vândut motocicleta ca să investească în propriul business cu genţi pictate

Nu este puţin lucru pentru o afacere începută cu doar câţiva ani în urmă de o tânără absolventă care nu se vedea angajată într-un birou de arhitectură, dar care a luat din branşă, pe de altă parte, viziunea domeniilor creative.

Pentru a-şi porni afacerea cu genţi pictate, Armina Popeanu a renunţat la o Honda de 500 de cmc, o motocicletă „de doamne”, banii obţinuţi din vânzare asiurând-i fondurile necesare începutului.

Genţile pictate sunt o nişă. „Mă gândesc uneori că este prea nişat, dar cunoscuţii îmi spun că nu puteam alege decât un domeniu foarte nişat”. Căuta accesorii de calitate, dar adeseori i se păreau banale, aşa că le picta. Astfel de accesorii au vrut pe urmă şi mama, sora sau prietenele, apoi, după ce a terminat facultatea, s-a întrebat ce va face.

Şi-a propus să facă genţi, aşa că şi-a vândut motocicleta, a mers la o fabrică unde a făcut prima comandă. A început cu 35 de genţi, cu un site realizat de soţ şi cu fotografii făcute de prieteni. Nu a vândut nimic, era ceva foarte nou şi oamenii au nevoie de un timp pentru a se obşnui cu produsul, să-l vadă, aşa că prima comandă a apărut abia după o lună.

„Lunile următoare m-au ajutat. După ceva mai mult de un an, fabrica cu care colaboram a fost scoasă la vânzare şi... am cumpărat-o. Nu era mare, pentru că pierduse din contracte şi ajunsese să producă destul de puţin”, îşi aminteşte Armina Popeanu.

A plecat cu aşteptări zero şi spune că nu ştia la cum vor evolua lucrurile. Pe de altă parte, admite că are o genă de antreprenor, din familie.

Iar miza care este? „Nu sunt banii, cu siguranţă. Dacă ar fi fost banii, alegeam ceva cu câştiguri mai mari. Voiam să fac ceva interesant, pe o piaţă ceva mai tristă. Îmi aduce multă mulţumire faptul că sunt doamne care se simt mai împlinite dacă poartă accesorii făcute de mine”. Aşa că miza pare a fi mulţumirea celorlalţi.

Vrea ca de acum înainte să se concentreze pe străinătate. În domeniul designului de obiect, este mai greu acolo, pentru că dacă pe piaţa internă produsele sunt peste aşeptările de preţ, pentru exterior sunt ieftine. Schema din străinătate este clară, porneşte de la preţul final al produsului, iar produsul trebuie să ajungă, fizic, la oameni.

În România, a creat o comunitate a femeilor ce îi poartă genţile şi crede că este importantă mulţumirea acestora, aceasta fiind responsabilă pentru creşterea brandului Lyria. Pe termen scurt introduce în ofertă şi pantofii, care ar trebui să îi crească cifra de afaceri până la finele anului. Apoi vrea să deschidă un concept-store, deoarece, concentrându-se până acum pe producţie, care a fost în Braşov, nu s-a putut ocupa de un concept-store in Bucureşti. „Şi este important să existe un loc în care doamnele să vină să vadă, pentru că pantofii trebuie probaţi, este o întreagă aventură”, zâmbeşte Armina Popeanu.

Care au fost momentele plăcute ale ultimilor ani?. „La fiecare colecţie este un moment plăcut, când vezi că ce ai conceput şi ce ai gândit şi creat în câteva luni este bine primit de către cliente”.

Subiectele colecţiilor ţin foarte puţin de modă şi tendinţe, deşi urmează tendinţele mari din marochinărie, de formă a genţilor. De când vinde şi produse nepictate, a separat munca, pentru că produsul nepictat implică o muncă deosebită, din cauza materialelor folosite - pene, piele, blană.

Foarte bine este că există un public care apreciază produsele româneşti bune, înţelege că trebuie să le susţină, un public care a trecut de etapa brandurilor mari. Parcursul unei persoane este liniar, trebuie să treacă prin etapele cu mass fashion, după care care se îndreaptă spre mărcile middle - high, după care ajunge la cei foarte mari, iar în cele din urmă înţelege că este diferit. Aceasta descoperire vine şi cu o relaxare a veniturilor şi cu educaţia de rigoare. Publicul care alege să susţină mărcile româneşti, iar Armina Popeanu a ajuns în acest punct, şi-a constitut un nucleu destul de mare de oameni, nucleu care se extinde.

„Destul de încet, dar este bine că este, că se cultivă, că vine la evenimente. În primul am avut clienţi doar din Bucureşti, după care am pătruns şi în alte oraşe, lumea a primit recomandări, s-a convins, iar acum am în fiecare oraş un grup fidel de cliente”.

A produs pentru câteva mărci internaţionale, dar nu a avut propuneri de preluare, pentru că „ar trebui să mai crească cifra de afaceri”. Şi nici nu are intenţia să vândă, pentru că într-un astfel de caz ar trebui să îndrepte compania spre zona producţiei de masă, de care s-a îndepărtat.„Nu cred că produsele mele s-ar potrivi într-un mall”.