Academicianul Marcu Botzan a murit la vârsta de 97 de ani

Născut în anul 1913, la Craiova, academicianul Marcu Botzan a făcut studiile liceale în oraşul natal, cele universitare la Facultatea de Studii Agronomice şi Facultatea de construcţii din Bucureşti, iar în 1968 şi-a luat doctoratul în agronomie.

Începând cu 1936 -1937 şi, cu o întrerupere până în 1944, până în 1973 a desfăşurat o bogată activitate de cercetare la Institutul de Cercetări Agronomice din Bucureşti, Institutul de Cercetări Hidrotehnice, Institutul de Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie, Institutul de Cercetări Funciare şi Gospodărirea Apelor, a fost director al Institutului de Cercetare pentru Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologie şi director adjunct al Institutului pentru îmbunătăţiri Funciare.

Considerat şef de şcoală în domeniul îmbunătăţirilor funciare din România, academicianul Marcu Botzan şi-a început activitatea cu organizarea unor reţele de câmpuri experimentale pentru cercetarea regimului de irigaţii şi consumului de apă, tehnica distribuirii apei, comportarea construcţiilor hidrotehnice, tehnica drenajului şi îndiguirilor şi comportarea incintelor îndiguite şi desecate. În temeiul cercetărilor întreprinse, a elaborat modele pentru tipuri de bilanţ al apei din sol, fundamentale pentru dimensionarea amenajărilor şi prognoza aplicării udărilor. Rezultatele acestei prodigioase activităţi au fost concretizate în lucrări fundamentale pentru dezvoltarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare din ţara noastră, precum: "Probleme de irigaţii şi desecări ale Câmpiei Bărăganului", "Culturi irigate", "Bilanţul apei în solurile irigate", "Valorificarea hidroameliorativă a luncii Dunării româneşti şi a Deltei". Cercetările privind evoluţia concepţiilor şi rolul lucrărilor de valorificare a apelor şi de îmbunătăţiri funciare au fost sintetizate în lucrările "Apele în viaţa poporului român", "Începutul hidrotehnicii pe teritoriul României", "Drumuri pe apă", "Dunărea românească", "O cale către Uniunea Europeană", "Călăuză pentru Dunărea Românească". Un loc aparte îl are lucrarea de sinteză "Mediul de vieţuire în spaţiul carpato - danubiano - pontic", în paginile căreia sunt evidenţiate relaţiile dintre condiţiile schimbătoare de mediu şi modul de viaţă.

La acestea se adaugă lucrările de beletristică "Cântece şi descântece pentru un sat de altădată" (versuri), "Baladă pentru calea Soarelui" şi "Neizbutita parabolă a lui Marcus Aurelius".

Pentru meritele sale ştiinţifice, Marcu Botzan a fost ales, în 1991, membru corespondent al Academiei Române şi a devenit membru titular în 1993. În 1994 şi-a susţinut discursul de recepţie cu tema "Repere ale unei ştiinţe a corectării mediului". A fost membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, al Comitetului naţional pentru Irigaţii şi Drenaje, al Societăţii Române pentru Ştiinţa Solului şi al Comisiei de Hidrologie a Academiei Române. A fost distins cu Ordinul "Steaua României" în grad de Cavaler şi cu diploma "Meritul Academic" a Academiei Române.