INTERVIU - Emmanuel Carrère: Din punct de vedere ideologic, nu e mare diferenţă între Putin şi Limonov

Eduard Limonov, fost haiduc ucrainean, idol al undergroundului sovietic, cerşetor, apoi valet al unui miliardar din Manhattan, scriitor la modă parizian, soldat pierdut prin Balcani şi fondatorul şi liderul Partidului Naţional Bolşevic, este personajul principal al romanului scriitorului francez Emmanuel Carrère.

Roman biografic sau biografie ficţionalizată, volumul "Limonov", apărut recent la editura Trei, reconstruieşte viaţa unui personaj real, ivit parcă din paginile unei cărţi. Un personaj excentric, ambiguu, evaziv şi schimbător, cu o viaţă aproape neverosimil de aventuroasă, care îi permite autorului să traseze un portret convingător al Rusiei din ultimii cincizeci de ani şi, în acelaşi timp, să se lanseze într-o explorare uimitoare a paradoxurilor condiţiei umane.

Emmanuel Carrère vorbeşte, în interviul acordat MEDIAFAX, despre cum a ajuns să scrie o carte despre Limonov, despre asemănările şi deosebirile dintre Eduard Limonov şi Vladimir Putin, dar şi despre percepţia publicului asupra acestui personaj.

Prezentăm integral interviul acordat de Emmanuel Carrère agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: De ce aţi ales să scrieţi despre Limonov? Ce v-a impresionat cel mai mult din viaţa sa?

Emmanuel Carrère: A trebuit să scriu o poveste despre el pentru o revistă, pentru că eram interesat de subiect. Nu am luat în considerare să scriu o carte, dar era un subiect bun pentru o poveste, datorită a ceea ce era, personalitatea şi istoria sa erau un bun simbol al haosului în Rusia. L-am întrebat cum a fost să fie închis, fusese în închisoare pentru aproape trei ani. Mi-a spus că a fost în regulă, apoi a spus că îşi aminteşte că în una dintre închisori erau grupuri sanitare care erau exact la fel ca la un hotel foarte elegant din New York. Şi, deodată, s-a gândit că niciunul dintre deţinuţii din închisoare nu avea nicio idee despre acel hotel din New York şi niciunul dintre oaspeţii hotelului din New York nu avea idee despre cum era viaţa prizonierilor dintr-o închisoare dură. El a spus "câţi oameni din lume au o asemenea experienţă de viaţă variată?" şi era foarte mândru de asta. Eu i-am înţeles mândria aceasta. M-am gândit că este interesant să spun istoria unui bărbat care a făcut atâtea lucruri diferite. Viaţa lui a trecut prin diferite universuri. Mi-a dat ideea că, dacă spun povestea lui Limonov, în primul rând, voi arăta lucruri interesante despre postcomunismul din estul Europei, în special în Rusia. De asemenea, a fost un fel de roman picaresc, cu genul acela de personaj care trece la diferite medii, diferite tipuri de societate.

Reporter: La un moment dat, în carte, îl comparaţi pe Limonov cu Putin (preşedintele rus Vladimir Putin, n.r.). Ce îi diferenţiază, totuşi?

Emmanuel Carrère: Există mai multe diferenţe, de fapt. Ceea ce am spus poate a fost un pic incorect, dar este adevărat că au şi lucruri în comun, sunt naţionalişti ruşi tipici. Nu sunt democraţi, într-un fel în care poţi spune că sunt fascişti. Dar există mari diferenţe, una dintre ele este că Putin a fost şi este un om al puterii, omul care a fost în spatele puterii, iar Limonov este exact contrariul. El a fost mereu de partea celor care intră în închisoare, nu care trimit oameni în închisoare, deci asta e o mare diferenţă. Eu cred că ideologic nu e o mare diferenţă, dar, în ceea ce priveşte caracterul şi temperamentul, sunt foarte diferiţi.

Reporter: După ce aţi scris această carte, l-aţi înţeles pe Limonov mai bine? Credeţi că publicul şi-a format o imagine mai bună despre el acum?

Emmanuel Carrère: Întrebarea dacă publicul şi-a format o imagine mai bună nu este chiar relevantă, pentru că nu există o imagine. El nu este cunoscut. Toţi cei care au cumpărat o carte cu Limonov pe coperta cărţii nu au ştiut cine era Limonov. Au citit-o ca şi cum ar fi fost "Oblomov". Au aflat din carte că el există, că este un personaj real. De fapt, ei au citit ca şi cum ar fi fost un personaj fictiv. În ceea ce mă priveşte, nu sunt sigur dacă l-am înţeles mai bine. N-am încercat să fac o sinteză. Au fost unele momente când l-am plăcut şi l-am respectat, momente când am fost îngrozit de el şi nu mi-a plăcut deloc de el. Şi nu am încercat să formulez o concluzie şi să spun: în cele din urmă este un om bun sau un om rău.

Reporter: Este Limonov un erou aşa cum şi-a dorit să fie, pentru că dumneavoastră spuneţi în carte că Limonov îşi dorea să fie un erou?

Emmanuel Carrère: Cu siguranţă. El toată viaţa şi-a dorit mai mult decât să fie un scriitor... Şi-a dorit să fie un erou. Să fii un erou înseamnă două lucruri. Înseamnă să te comporţi eroic şi, într-un fel, putem spune că el a fost curajos, nu a schimbat tabere. (...) Şi celălalt sens în a fi un erou înseamnă să fii erou într-un roman, ceea ce a devenit, multţumită mie, şi cred că el este recunoscător pentru asta.

Reporter: În cele două săptămâni pe care le-aţi petrecut alături de el, aţi simţit vreun moment că încearcă să ascundă înformaţii despre el, astfel încât să-şi creeze o imagine mai bună?

Emmanuel Carrère: Nu. Sincer, nu cred, şi am fost surprins de un lucru... Poate că a ascuns unele lucruri, dar gândiţi-vă la Limonov, care era puţin popular în Franţa şi care are acum cea mai rea reputaţie pe care o poţi avea. Şi vine un scriitor francez care îi spune că vrea să scrie despre el. Eu cred că a fost foarte precaut. El nu ştia dacă vreau să fiu mai mult de partea avocatului sau de cea a procurorului şi am apreciat. El a fost politicos şi binevoitor, dar nu a încercat să mă ademenească. Putea să fie cordial şi fermecător, dar nu a încercat. A fost destul de rece. Politicos, dar destul de rece. El nu a vrut ca eu să îl plac şi asta am apreciat.

Reporter: Aţi vorbit cu el după apariţia cărţii? Am citit un interviu cu Limonov în care spunea că nu vrea să comenteze nimic despre carte. Ce v-a spus dumneavoastră?

Emmanuel Carrère: Nu vrea să comenteze şi cred că are dreptate în această privinţă. Multe dintre comentariile acestea ar putea fi prea corecte, greşeli factuale, ceea ce n-ar fi foarte interesant. De asemenea, ar putea spune că nu este de acord cu multe dintre afirmaţiile pe care eu le-am făcut despre el. Cred că are dreptate să nu vrea să comenteze. El mi-a spus că a fost foarte mulţumit de carte. De fapt, că această carte există. A fost un succes. El mi-a spus că a visat întotdeauna să fie eroul unei cărţi, ceea ce s-a întâmplat.

Reporter: V-aţi gândit să faceţi un film despre viaţa lui Limonov?

Emmanuel Carrère: Este un proiect de film în Italia. Este vorba despre un regizor italian.

Reporter: Cum aţi descrie viaţa lui Limonov în doar trei cuvinte?

Emmanuel Carrère: Nu pot să vă spun, dar pot să vă dau două titluri la care m-am gândit. Unul este "o viaţă periculoasă" şi cel de-al doilea titlu - dar nu îmi place să folosesc titluri care deja există - este titlul lui Lermontov (scriitorul romantic rus Mihail Lermontov, n.r.) - "un erou al timpului nostru".

Reporter: În 1990, aţi fost în România şi aţi scris că aţi găsit aici "spirite subtile". Cum vedeţi acum activitatea politică din România?

Emmanuel Carrère: Sincer, trebuie să mărturisesc că nu ştiu foarte multe. Citesc ce se scrie în ziare, dar nu ştiu foarte multe. Dacă mă voi întoarce în România, şi aş fi fericit să o fac, cred că aş putea avea o opinie mai precisă. Urăsc să vorbesc despre lucruri pe care nu le ştiu foarte bine. (...) Sunt multe lucuri despre care nu ştiu mai multe decât un cititor de ziare obişnuit şi mă simt ruşinat să ofer o opinie ca şi cum aş fi expert.

Emmanuel Carrère este unul dintre cei mai prestigioşi scriitori francezi contemporani. Licenţiat în studii politice, el este, de asemenea, scenarist şi regizor. A debutat în 1982, cu un eseu dedicat cineastului german Werner Herzog, dar primul său roman, "L'Ami du jaguar", a apărut în 1983. A devenit celebru prin romanele sale care îmbină adevărul biografic cu ficţiunea şi care au fost recompensate cu numeroase premii, printre acestea numărându-se Prix Femina, Grand Prix Marie Claire du Roman d'Emotion, premiul cititorilor publicaţiei L'Express, premiul Crésus şi premiul Globe de Cristal. Romanul "Limonov", apărut recent la editura Trei, a fost recompensat cu Prix des Prix şi Prix Renaudot în 2011. La editura Trei, de acelaşi autor, au apărut "Alte vieţi decât a mea", "Un roman rus", "Ora de schi" şi "Adversarul".