Ionel Haiduc a fost reales preşedinte al Academiei Române

Pentru postul de preşedinte al Academiei Române au candidat, pe lângă Ionel Haiduc, istoricul de artă Răzvan Theodorescu, medicul Victor Voicu şi matematicianul Viorel Barbu.

Alegerea noului preşedinte al Academiei Române a avut loc în Adunarea Generală de joi, la care au participat membrii titulari, corespondenţi şi cei de onoare din ţară, în număr total de 190. Întrucât, după primul tur niciunul dintre candidaţi nu a obţinut un total de 96 de voturi, au intrat în turul al doilea Ionel Haiduc (69 de voturi) şi Viorel Barbu (45 de voturi).

După cel de-al doilea tur al alegerilor, matematicianul Viorel Barbu a obţinut 43 de voturi, iar Ionel Haiduc - 83 de voturi, acesta fiind reales preşedinte al Academiei Române.

Adunarea Generală s-a ţinut cu uşile închise, iar votul a fost secret, pe buletine.

După alegerea preşedintelui, va urma o nouă Adunare Generală, pe 22 aprilie, pentru alegerea celor patru vicepreşedinţi şi a secretarului general - membrii în Biroul de prezidiu al Academiei. Cei care doresc să ocupe una din aceste funcţii îşi pot depune candidaturile până pe 12 aprilie, la ora 16.00.

În prezent, Biroul Prezidiului Academiei Române este format din Ionel Haiduc (preşedinte), vicepreşedinţii Dan Berindei, Marius Sala, Marius Iosifescu şi Florin Filip şi secretarul general Ion Păun Otiman.

Toţi membrii prezidiului au mandate de patru ani şi nu pot avea mai mult de două mandate consecutive. Dintre vicepreşedinţi, Marius Iosifescu şi Florin Filip au avut deja două mandate şi nu mai pot candida la alegerile din 22 aprilie.

Ionel Haiduc, doctor în chimie şi profesor la Universitatea "Babeş-Bolyai" (UBB) din Cluj-Napoca, este membru titular al Academiei Române din 1991 şi candidează pentru al doilea mandat de preşedinte al forului.

Născut pe 9 mai 1937 la Cluj-Napoca. Ionel Haiduc şi-a luat licenţa în chimie, în 1959, la Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca, şi doctoratul, în 1964, la Institutul de Tehnologie Chimică Fină "M.V. Lomonosov" de la Moscova. A urmat studii postdoctorale la Iowa State University (1966-1968) şi la University of Georgia (1971-1972), în SUA, iar din 1959 a avansat în ierarhia universitară la Facultatea de Chimie a UBB, până în 1973, când a ocupat funcţia de profesor pe care o are şi în prezent. A fost prorector al UBB, între 1976 şi 1984, şi rector din 1990 până în 1993. A mai avut funcţiile de preşedinte al Filialei Cluj a Academiei române (1995 - 2006), vicepreşedinte al Academiei (1998 - 2000), vicepreşedinte al Institutului Cultural Român (2004 - 2005), iar în 2006 a preluat preşedinţia Academiei Române.

Este Doctor Honoris Causa al Universităţii Tehnice "Gheorghe Assachi" Iaşi, al Universităţii Politehnice din Bucureşti şi al Universităţii Politehnice din Timişoara şi membru în academii din Marea Britanie, Germania, Ungaria, Republica Moldova şi Muntenegru.

A fost decorat, printre altele, cu Ordinul "Steaua Romaniei" în grad de Mare Cruce (2006), Crucea Casei Regale a României (2008), Ordinul de Onoare al Republicii Moldova, acordat de preşedintele Republicii Moldova (2006) şi Medalia Puşkin, acordată de preşedintele Federaţiei Ruse (2007).

La acestea se adaugă o serie de distincţii în domeniu, precum Premiul "G. Spacu" al Academiei Romane (1974), Premiul Societăţii de Chimie din România pentru întreaga activitate (2004), Diploma de onoare "Pro Scientia", acordată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (2004) şi Diploma pentru excelenţă în cercetare, Universitatea Babeş-Bolyai (2004, 2005).