Marius Oprea, despre arheologia victimelor comunismului în România: „Fericirea de-a găsi un mort”

”E vorba de partea cea mai neagră, cea mai tristă a istoriei neamului nostru (...) Istoria şanselor pierdute pentru noi este extrem de tristă”, a deschis directorul TVN, Ion Caramitru, întâlnirea dedicată prezentării unui deceniu şi jumătate de investigaţii întreprinse de Marius Oprea şi de echipa sa în 13 dintre judeţele ţării.

”M-am întrebat întotdeauna cum să lupţi împotriva totalitarismului cu instrumente democratice”, a spus Marius Oprea.

Istoricul a explicat şi faptul că răspunsul şi l-a dat singur: ”scriind istoria Securităţii şi arătând cu nume şi prenume cine au fost securiştii (...) identificarea victimelor dar şi a criminalilor şi deferirea celor din urmă justiţiei”.

Conferenţiarul a vorbit despre aproape 800.000 de persoane arestate şi de aproximativ 8.000 de oameni executaţi sumar de Securitate. ”Indiferent de condiţiile terenului partea care s-a păstrat cel mai bine e coloana vertebrală. Ei sunt coloana vertebrală a poporului”, a comentat istoricul.

Istoricul a vorbit despre faptul că documentele Securităţii numără 1.196 de grupuri de rezistenţă sau subversive în munţi sau oraşe, dar ”cele mai multe au fost anihilate înainte de a trece la acţiune”.

”Trăim actiala criză, criză morală, în opinia mea, pentru că omul nou comunist a ajuns la maturitate”, a notat Marius Oprea.

”Trăim într-o continuitate lesne observabilă la o analiză atentă a comunismului sub forma actualului pluralism politic”, a punctat cercetătorul vorbind despre eşecul declanşării unui proces al comunismului în România în condiţiile în care imediat după 1989 au fost blocate sau evitate cercetări sau acţiuni în instanţă. ”La Institutul Memoriei din Polonia lucrează 1500 de angajaţi, nu 36, cum se întâmplă la noi”, a spus istoricul referindu-se la organismul polonez organizat după modelul celui din România.

”Cele mai multe orori s-au întâmplat din proprie iniţiativă şi din exces de zel”, a spus Oprea care a comentat fragmente din documentarul ”Patru feluri de a muri”.

Dintre miturile pe care Marius Oprea a ţinut să le demonteze s-a numărat şi cel care vorbeşte despre faptul că nu ar fi fost români cei care compuneau trupele de Securitate ”83% erau români”, a notat istoricul. În acelaşi fel, eronată se dovedeşte şi ideea că rezistenţa împotriva comunismului ar fi fost legionară. Rapoartele Securităţii făceau şi analiza politică a celor urmăriţi. Aceştia erau în procent de 69% fără apartenenţă politică, ţărani. Mulţi erau foşti membri ai Partidului Naţional Ţărănesc şi numai 9% erau foşti legionari, a arătat Oprea.

Vorbind despre gestul unui copil care a depus un buchet de flori lângă craniul unei victime descoperite, Marius Oprea a definit momentul drept ”fericirea de a găsi un mort, asta este ceea ce trăiesc eu din 2006 încoace”, a încheiat istoricul în prezentarea de la Teatrul Naţional.

”Câteva zeci de ucigaşi au scăpat şi unii au murit în paturile lor. Alţii încă mai trăiesc. Singura satisfacţie pe care o am este că oamenii aceştia trăiesc cu spaima că faptele lor se vor afla”, a explicat Oprea.

Conferinţa a prezentat, pornind de la ilustrarea unor cazuri particulare, activitatea de căutare şi găsire a osemintelor celor ucişi fără judecată de către Securitate în execuţii sumare, precum şi a celor morţi în urma înfometării şi a torturii în temniţele şi lagărele de muncă ale regimului comunist.

”Cum vedeţi parcursul viitor al institutului pe care l-aţi fondat?” a întrebat cineva din sală.

”Nu ajunge doar să îţi doreşti un lucru trebuie să ai şi posibilitatea să îl înfăptuieşti. Sunt foarte mulţi paşi de urmat. Sunt un pic circumspect în legătură cu aceste perspective (...) Eu oricum îmi oi continua activitatea. Nici înainte să plec perspectivele nu erau prea bune. Situaţia de acolo este cumva incertă”, a explicat Marius Oprea.

”Eu îmi pun mari speranţe în cei care nu au fost influenţaţi de comunism. Generaţiile născute după 1989 vor judeca altfel”, a arătat Oprea.

Activitatea începută de Marius Oprea şi de echipa sa de arheologi în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, creat de el în 2005, a dus la deshumarea a peste o sută de victime ale regimului, dintre care o parte au fost redate familiilor, iar alţii îşi aşteaptă încă identificarea, prin teste ADN. Dincolo de caracterul ştiinţific sau de investigaţia istorică, se regăseşte un sens profund uman şi creştin, prin găsirea morţilor aruncaţi în gropile comune, unde au fost aruncaţi neştiuţi şi fără cruce, şi reînhumarea lor după rânduială. În conferinţa sa, Marius Oprea prezintă cele mai impresionante momente din cele 42 de campanii arheologice desfăşurate pe parcursul ultimilor 14 ani, de identificare a acestor oameni, ”poporul nostru pierdut, care se ridică din mormintele lor pentru a ne arăta adevăratul chip al comunismului - cel al morţii”, spune Marius Oprea.

Marius Oprea, s-a născut la 1964, la Târgovişte şi a studiat istoria la Universitatea din Bucureşti şi este autorul unei teze de doctorat cu tema Rolul si evoluţia Securităţii (1948-1964). A fost consilier al senatorului Constantin Ticu Dumitrescu, fiind implicat în elaborarea Legii de deconspirare a Securităţii, şi a făcut apoi parte din echipa de consilieri a preşedintelui Emil Constantinescu şi a prim-ministrului Călin Popescu-Tăriceanu, pe probleme de analiză politică, luptă împotriva corupţiei şi securitate naţională. A lucrat ca ziarist la revista Cuvântul şi a fost corespondent al postului de radio Europa Liberă la Bucureşti. A creat, în decembrie 2005, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, pe care l-a condus până în 2010 şi unde, în prezent, lucrează ca şef al Compartimentului de Investigaţii Speciale.

Este autorul a numeroase articole privind istoria Securităţii, dar a început prin a publica o istorie a vechilor cărţi româneşti (Plimbare pe uliţa Tipografiei, 1996). Articolele sale despre poliţia politică din România, publicate în presă, difuzate la postul de radio Europa Liberă, incluse în culegeri de studii şi publicaţii academice, au fost urmate de volumul ”Banalitatea răului. O istorie a Securităţii în documente, 1949-1989” (Polirom, 2002), premiat de Asociaţia Editorilor din România drept cea mai bună carte de istorie a anului. În acelaşi an, la aceeaşi editură, a coordonat volumul ”Securiştii partidului. Serviciul de cadre al PCR” ca poliţie politică şi a publicat (în colaborare cu Stejărel Olaru) ”Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Braşov”. În 2006 a publicat la Editura Humanitas volumul de eseuri ”Zorba şi catedrala. 59 de povestiri de la frontieră”, urmat, în acelaşi an, la Editura Polirom, de ”Chipul morţii: în dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului”. În 2008, la Editura Humanitas a apărut sub semnătura sa ”Adevărata călătorie a lui Zahei. V. Voiculescu şi taina Rugului Aprins”, iar la Editura Polirom, monografia ”Bastionul cruzimii. O istorie a Securităţii” (1948‑1964). Urmează, în 2009, volumul de povestiri ”Şase feluri de a muri”, iar în 2012, la Jurnalul Naţional, ”Adevărata faţă a lui Traian Băsescu”. A scris patru volume de poezii, ”Solo de tamburină” (1999, Editura Paralela 45), ”America! America!” (2008, Editura Cartea Românească), ”Întâlnire cu Apostol şi Reţeta fericirii” (apărute în 2012 şi 2015 la Editura Grinta). A mai publicat ”Mafia arabă în România. De la Ceauşescu la Iliescu” (2016, Editura Corint), ”Moştenitorii Securităţii” (2018, ed. a II‑a revăzutăşi adăugită, Editura Polirom) şi romanele Turma păstorului mut (2016, Editura Polirom) şi ”Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit” (2017, Editura Polirom).

A realizat, împreună cu Nicolae Mărgineanu, două filme documentare, ”Execuţia” şi ”Patru feluri de a muri”, ce reflectă preocuparea sa pentru identificarea rămăşiţelor celor care au fost ucişi de Securitate. S‑a făcut cunoscut publicului larg prin acţiunile de deconspirare a aparatului represiv comunist şi activitatea lui a fost pe larg reprezentată, fiind protagonistul filmului documentar ”Le chasseur de la Securitate”, realizat de Mirel Bran şi Jonas Mercier, şi al cărţii ”La tortura del silenzio. Storia di Marius Oprea, cacciatore dei criminali di regime”, scrisă de Guido Barella (2014, Edizioni San Paolo), apărută în traducere în Spania şi România (la Editura Corint).

Iniţiate cu aproape opt decenii în urmă de Ion Marin Sadoveanu, Conferinţele Teatrului Naţional au revenit pe scena Sălii Atelier începând din anul 2006 cu prelegerile unor personalitaţi marcante ale culturii române pe teme dintre cele mai diverse şi incitante.