Nina Cassian despre scrierile sale: Toate sunt trăite, n-am inventat nimic

Nina Cassian a ajuns la Bucureşti vineri, la ora 13.30, pe aeroportul Otopeni. Aceasta a fost primită cu flori într-unul dintre saloanele aeroportului, iar echipa revistei Tango i-a cântat "La mulţi ani" în avans, ea urmând să împlinească 84 de ani pe 27 noiembrie.

"Mă copleşiţi .. Sunt surdă de la avion şi extenuată de drum", a spus Cassian, la vederea celor care au întâmpinat-o.

"Să ştiţi că eu am fost în România de cel puţin 12 ori, după Revoluţie. Unele voiaje au fost răsplătitoare, altele dezastruoase. Să vedem cum o să arate ăsta (...). Eu m-am simţit deseori şi marginalizată. Uitată n-aş fi vrut să fiu", a spus Nina Cassian.

Poeta va rămâne în ţară până pe 14 noiembrie. Ea a venit acompaniată de soţul său şi va locui la Hotelul Intercontinental.

"Se poate fuma? Mi-e dor de o ţigară de nu vă văd", a spus ea scoţând un pachet auriu de Benson & Hedges, pregătindu-se să răspundă la întrebările presei.

Despre cele două volume pe care ea le va lansa luni, în cadrul seriei "Cărţile Tango", intitulate "Confidenţe fictive" - proză şi "Spectacol în aer liber", Cassian a spus că, între rândurile lor, cititorii vor putea găsi propria lor biografie.

"Toate sunt trăite, n-am inventat nimic. Totul mă inspiră - scrumiera asta, paharul cu apă... lăsaţi toate ale vieţii să vină la mine", a spus scriitoarea.

"Aceste cărţi sunt viaţa mea la lumină. Care cuprinde şi întuneric, şi eşec. E o vorbă americană care spune că un eşec, dacă nu te ucide, te face mai tare. Problema e să nu te ucidă...", a punctat Cassian.

Despre starea actuală a poeziei, ea spune că, în urma întâlnirii cu tineri poeţi din noua generaţie, inclusiv români, ea nu simte o diferenţă, mai ales în condiţia în care poezia, un lucru esenţial pentru sufletul uman, este trecută cu vederea de noile culturi.

"Noi (poeţii, n.r.) suntem o specie pe cale de dispariţie. Vă daţi seama că într-un continent ca America, unde principala preocupare e să faci bani şi să te distrezi - iar distracţia nu înseamnă să citeşti o carte bună -, e cam greu acolo să vii tu cu micile tale rânduleţe".

Cu toate acestea, în anul 1994, ei i-a fost decernat premiul Leul literar de către New York Library, poeme ale sale au apărut în revistele americane The New Yorker, Atlantic Monthly, New England Review şi American Poetry Review, iar cărţi i-au fost publicate atât în SUA, cât şi în Marea Britanie.

"Nu cânt prohodul poeziei. Nu uitaţi că specia umană trăieşte poezie non-stop. Este o emanaţie naturală. De când a intrat în peşteri şi a scrijelit pe pereţi, omul emană artă şi poezie. Am încredere că asta va continua - este o necesitate (...), îţi asigură câteva funcţii vitale", a mai spus Cassian.

Citeşte mai multe despre poeta Nina Cassian.