O carte pe zi: „A unsprezecea poruncă” de Udrea Rotaru

„Călătoria în trecut fusese o solicitare neintenţionată, nici nu ştia că băieţii ăştia de la VrTravel pot oferi asemenea tipuri de voiajuri. Pur şi simplu, a greşit anul în fereastra de Planificare, voia într-adevăr să călătorească în Bucureşti în 10 septembrie dimineaţa (viza o călătorie aniversară, era tot luni şi îşi luase liber pentru asta), dar degetele au tastat din eroare anul 2001 şi au apăsat reflex „enter”. Întârzierea neobişnuită de câteva secunde a confirmării şi, mai ales, răspunsul în sine i-au atras atenţia asupra norocoasei erori: „Putem asigura călătoria în parametri solicitaţi. Veţi primi un mesaj indicând finalizarea setărilor şi codul de acces.” De regulă, primea instantaneu confirmarea, iar mesajul repeta solicitarea: locaţia călătoriei, data şi ora planificate de călător. Plus notificarea debitării contului.”

După care începe nebunia.

Robert Marcu, bucureştean cu inteligenţă peste medie, care ajunge „informatician de doi bani” la Comisia Europeană, apoi implicat într-o firmă care oferea călătorii virtuale, apoi chiar proprietarul acestei firme care se dezvoltă cu un succes nebun şi pe care toate serviciile de securitate importante din lume şi-o doresc pentru că, în spatele ei, e un program de inteligenţă artificială cum nu s-a mai întâlnit. Un program de inteligenţă artificială care depăşea tot ce se crease până la acel moment, cu posibilitatea de a accesa date de pe orice server din lume, practic instantaneu. Călătoriile virtuale se pot organiza în cele mai dificile şi îndepărtate locuri din lume, cu peisaje care îţi taie răsuflarea – cum ar fi cascadele din Venezuela. Dar călătoriilor virtuale li se alătură călătoriile în trecut, mult mai interesante, cu recfacerea veiţii unor oraşe dispărute, cum ar fi Ugarit.

Un succes enorm dobândeşte firma din momentul în care poţi modifica acel trecut şi un fapt, eveniment care te-a marcat negativ pentru toată viaţa să dispară sau să fie estompat. Şi în felul acesta să poţi schimba viitorul.

Fireşte, latura science-fiction a cărţii este dublată de îndată de una aproape poliţistă, pentru multe forţe din lume încearcă să obţină această intelegenţă artificială, întruchipată, la voia creatorului/programatorului ei, într-o femeie pe nume Jane. „Controlând-o pe Jane, controlezi toate informaţiile existente în format digital în lume, inclusiv datele din bazele militare.”

Un excelent punct de plecare pentru un thriller plin de tensiune din care nu lipsesc asasinatele şi răpirile. În care se vorbeşte mult despre istoria omenirii, sunt descrise cu lux de amănunte locurile rarisime în care ajung călătorii (din păcate cu un limbaj prea rece, obositor, de ghid turistic), se descriu cetăţi antice, civilizaţii dispărute şi locuri de pelerinaj virtual – toate părţile acestea, prea prolixe, fac pe alocuri obositor romanul. Care îşi revine în clipa în care, de aşteptat, inteligenţa artificială Jane vrea să devină om sau ceva asemănător şi îşi construieşte un android care să deţină toate informaţiile de care dispune ea.

Toate religiile majore au avut porunci adresate omului, să nu ucidă, să-şi onoreze părinţii, să nu-l hulească pe Dumnezeu şi toate celelalte, până la zece. Udrea Rotaru adaugă o a unsprezecea poruncă: să nu ne fie frică. „Aceasta e esenţa libertăţii.”

Udrea Rotaru este un pseudonim, autorul a lucrat în sistemul bancar, e cadru universitar şi cercetător. A mai publicat, după ştiinţa noastră, alte două romane, între care „Aminteşte-ţi de iarnă”, dar şi două volume de versuri. Păcat că editura nu publică şi un scurt cv al autorului.

Udrea Rotaru – A unsprezecea poruncă. Editura Integral. 435 pag.