O carte pe zi: „Educaţie europeană” de Romain Gary

Cu câteva luni în urmă, am prezentat/semnalat în acestă rubrică ultimul roman al scriitorului francez Romain Gary. La scurt timp după publicarea lui, Gary s-a sinucis. Astăzi îi semnalăm prima carte, scrisă în timpul celui De-al Doilea Război Mondial şi publicată în 1945. Un roman în care apar toate elementele ce vor defini scrisu lui Romain Gary, cel care a publcit foarte mult şi a fost singurul care a obţinut de două premiul Goncourt, pentru dpuă cărţi diferite, publciate sub nume diferite (mai întâi ca Gary, apoi ca Émile Ajar - identitatea lui Ajar s-a aflat abia după moartea autorului).

Sc riu editorii: „În iarna lui 1942, în timp ce bătălia de la Stalingrad a început, adolescentul Janek Twardowski este trimis de tatăl său să se ascundă în pădure, pentru a nu avea aceeaşi soartă cu cei doi fraţi mai mari ucişi în luptă. Recuperat de un grup pestriţ de partizani, el devine om de legătură, furişându-se prin sate şi oraşe ai căror locuitori încearcă să supravieţuiască. Janek are astfel ocazia să descopere o Polonie (de fapt, o Europă şi o umanitate) împărţită între trădare şi eroism, între iubire şi ură, între viaţă şi moarte.”

Prin urmare, adolescentul, care ajunge la sfîrşitul războiului locotenent, chiar scrie o carte, intitulată „Educaţie europeană”, stimulat de gînduri de genul celor de mai jos:

„De când e omul pe lume, disperarea dă târcoale peste tot... De îndată ce te cuprinde, devii neamţ... chiar dacă eşti patriot polonez. Problema e să ştii dacă omul e neamţ sau nu ... sau dacă i se întâmplă să fie doar uneori. Asta se întâmplă în carte. Se numeşte Educaţie europeană. Un înţeles ironic. Educaţia europeană înseamnă bombe, masacre, ostatici împuşcaţi, oameni siliţi să trăiască în vizuine, ca animalele... Eu însă accept provocarea. Degeaba mi se spune că libertatea, demnitatea, onoarea de a fi om nu sunt decât un basm de adormit copiii, un basm pentru care eşti gata să mori. Adevărul e că există momente de-a lungul istoriei, momente precum acesta pe care îl trăim, când tot ce-l împiedică pe om să fie năpădit de disperare, tot ce-l îmboldeşte să creadă şi să continue să trăiască are nevoie de o tainiţă, de un refugiu. Iar acest refugiu e, uneori, doar un cântec, un poem, o melodie, o carte. Mi-aş dori ca volumul meu să fie unul dintre aceste refugii.”

Sau:

„Europa a avut dintotdeauna cele mai bune şi mai frumoase universităţi din lume. Aici s-au născut ideile noastre cele mai îndrăzneţe, care au inspirat opere capitale: noţiunile de libertate, de demnitate umană, de fraternitate. Universităţile europene au fost leagănul civilizaţiei. Există însă şi o altă educaţie europeană, cea pe care o primim în clipa d efaţă: plutoanele de execuţie, sclavia, tortura, violul – nimicirea tuturor lucrurilor care fac viaţa frumoasă.”

„Gary ne anunţă un roman, dar îi citim cartea nu ca pe o ficţiune, ci ca pe un jurnal, ca pe o relatare a unor fapte văzute. Nu în invenţie stă interesul ei, ci în singurul adevăr care contează: acela de a vedea limpede în haosul lumii şi al inimilor.“ — Émile Henriot, Le Monde, 4 octombrie 1945

Romain Gary – Educaţie eruopeană. Editura Humanitas fiction, colecţia Raftul Denisei. Traducere din limba franceză şi note de Daniel Nicolescu. 274 pag.