O carte pe zi: „G” de Daniel Sánchez Pardos, de Stelian Ţurlea

Scriu editorii: „În octombrie 1874, Gabriel Camarasa, care tocmai s-a întors la Barcelona după mai mulţi ani petrecuţi, cu familia, în exil la Londra, se împrieteneşte cu un student în anul doi la Arhitectură pe nume Antoni Gaudí, înzestrat cu o inteligenţă deosebită. Cadavrul unui duşman declarat al tatălui lui Gabriel este găsit într-o pensiune lugubră. Toate indiciile duc spre capul familiei, posesor al unui ziar de senzaţie, unde lucrează atrăgătoarea Fiona Begg. Gaudí, Gabriel şi Fiona se transformă, pe neaşteptate, într-un trio de detectivi, care va pătrunde, fără să bănuiască, într-o lume de pericole şi ameninţări. Gabriel îşi dă seama că nu ştie care sunt adevăratele afaceri ale tatălui său şi în ce maşinaţii politice este implicat acesta. În ceea ce îl priveşte, Gaudí se dovedeşte un student extrem de talentat, interesat de chestiunile ezoterice şi care, în plus, are legături cu clasele de jos ale societăţii, alături de care pune la cale activităţi misterioase.”

 

Romanul e aproape unul poliţist, cu umor, cu trimiteri la arhitectură.

 

„Totodată- scrie traducătoarea în cuvântul înainte -, este un roman în care se regăsesc două tradiţii scriito¬riceşti: pe de o parte, o prezentare romanţată a istoriei (prilej de a privi astfel dinăuntru, prin prisma cotidianului, evenimentele poli¬tice), iar pe de altă parte, de a adapta la o altă epocă şi în alt context cuplul Don Quijote - Sancho Panza. Cea de-a doua tradiţie şi ana¬logie între personaje nu ţine numai de spaţiul iberic în care se desf㬺oară acţiunea, ci şi de caracterul poliţist al romanului. în romanele poliţiste englezeşti, de pildă, modelul Quijote - Sancho a fost recu¬noscut în cuplul format din detectivul sclipitor, dar uneori surd şi orb la detalii care ţin de evidenţă, şi ajutorul lui aparent mai puţin înzestrat, dar care, paradoxal şi uneori chiar involuntar, îi deschide ochii celui dintâi asupra rezolvării unui caz.

 

Acţiunea cărţii lui Daniel Sánchez Pardos se desfăşoară într-o Barcelonă privită prin ochii unui personaj britanic, pentru care re¬voluţia industrială a încetat să mai fie o noutate de câteva generaţii. Este un oraş în care se simt mirosurile înţepătoare ale pieţelor şi ale străzilor ignorate de autorităţi. (...) Este o perioadă de plină efervescenţă arhitecturală, când planu¬rile lui Ildefonso Cerdá prind contur (şi stârnesc dispute) în acest nou district barcelonez, alcătuit din insule urbane rectangulare cu grădini în mijloc, clădiri cu marginile şanfrenate, bulevarde largi paralele, perpendiculare şi diagonale, concepute, cu uimitor simţ vizionar, tocmai pentru a uşura viaţa locuitorilor într-un viitor când trăsurile vor fi înlocuite de autovehicule. Este un spaţiu care aşteaptă construirea Casei Milá, Casei Batlló şi a catedralei Sagrada Familia, clădiri reprezentative ale modernismului catalan, curent pe care ingeniozitatea lui Gaudí îl îmbogăţeşte fără să se lase com¬plet asimilată de acesta. (...) Personajul Gaudí se află totuşi într-o postură neobişnuită: nu este doar studentul rebel de la Şcoala de Arhitectură, ci şi un pasio¬nat de mistere, chiar dacă demersul de elucidare a acestora implică premise extravagante şi nu de puţine ori eronate. Prietenul lui Gaudi, tânărul Gabriel, varianta barceloneză a lui Watson, îi tole¬rează extravaganţele nu doar din precauţie, ci mai ales din prietenie şi, până la urmă, chiar din fascinaţia faţă de cel mai remarcabil om al generaţiei sale.”

 

 

Daniel Sánchez Pardos – G. Traducere din limba spaniolă şi cuvânt înainte de Mioara Adelina Anghleuţă. Editura RAO. 537 pag.