O carte pe zi: „Impudoare. Despre <> va fi vorba”, de Gabriel Liiceanu

„Veţi afla, astfel, doamnelor şi domnilor, dacă viaţa voastră e mai frumoasă sau mai urâtă decât a mea. Dacă are mai multe suişuri şi coborâşuri în ea. Dacă avem mai multe lucruri care ne leagă sau o grămadă care ne despart. Dacă iubim, urâm, ne indignăm, suferim, ne ascundem sau ne dăm pe faţă mai degrabă la fel sau neasemănător“.

Fragmentul de mai sus este din cea mai recentă cartea a lui Gabriel Liiceanu, abia apărută, „o carte nouă, construită cu pietre scoase din clădirile vechi. Gândul acestui mod de «a construi» mi a venit în minte atunci când, căzând în mai multe rânduri peste fragmente disparate descoperite în cărţile scrise de a lungul a cinci decenii, am constatat că aceleaşi idei reveneau obsesiv, în forme diferite, de la o carte la alta. Constantă era recurenţa obsesiilor, dar punerea lor în pagină varia mereu. Există aici şi fragmente inedite, nu puţine, scrise pe măsură ce vechile notaţii, odată selectate, se cereau întregite sau mă provocau într o nouă direcţie. Dar chiar şi construită cu «pietre scoase din clădirile vechi», cred că această carte este, cum spuneam, una nouă, căci întregul ei n a existat niciodată, aşa cum într un joc de puzzle piesele separate preexistă imaginii finale, dar ele nu şi capătă sensul decât odată ce întregul este realizat.”

O carte care, nouă cel puţin, ni se pare imposibil de rezumat, dacă nu înşirui citat după citat, exact cu cuvintele autorului, aforisme după aforisme, sentinţe după sentinţe, în cele unsprezece capitole care se referă la Eul şi necunoscutul din mine, Eul şi jurnalul, Despre gândire, Cuvintele (I, II şi III), Postia, Iubirea, Prietenia, Crepusculul şi moartea, Etice. Cum s-a mai spus, o călătorie prin lumile nevăzute ale minţii şi spiritului, o carte a frazelor memorabile, ca de pildă: „A trăi înseamnă să poţi supravieţui strivit între două imagini despre tine: a ta şi a celorlalţi”; „Majoritatea oamenilor trăiesc în proiecte prefabricate care ajung să fie ale lor în măsura în acre ei ajung slujitorii fideli ai acestora.”; „Vârsta slăbindu-ţi instinctele vieţii, te ajută să devii moral.”, etc, etc

De citit şi meditat îndelung.

Gabriel Liiceanu - Impudoare. Despre „eu” va fi vorba. Editura Humanitas. 363 pag.