O carte pe zi: „Mâine poate am să rămân” de Lorenzo Marone

Lorenzo Marone s-a născut în 1974 la Napoli, unde locuieşte şi în prezent alături de familia sa. După absolvirea Facultăţii de Drept, a practicat ani buni avocatura.

După publicarea la două edituri mici a unui scurt roman, Daria (2012), şi a unui volum de povestiri, Novanta (2013), devine cunoscut atât în Italia, cât şi pe plan internaţional cu bestsellerul Tentaţia de a fi fericit (2015), încununat, printre mai multe premii literare, cu Premio Stresa 2015.

Romanul e ecranizat în 2017, sub titlul La tenerezza (Tandreţea), de către regizorul Gianni Amelio. În 2016, Marone publică romanul La tristezza ha il sonno leggero (Tristeţea are somnul uşor), care a primit Premio Città di Como. De mare succes se bucură romanul de faţă, din 2017, Mâine poate am să rămân (Magari domani resto), căruia i se atribuie în acelaşi an Premio Selezione Bancarella.

Scriu editorii: „Într-un Napoli descris cu atâta vivacitate şi culoare, încât pare să se audă în fundal muzica lui Pino Daniele, romanul «Mâine» poate am să rămân aduce în prim-plan, pe lângă personaje savuroase şi complexe, o concreteţe a cotidianului care îl face deseori pe cititor să creadă că şi el e protagonist în această poveste din Cartierele Spaniole.

Luce di Notte (adică „lumină de noapte“, un oximoron onomastic impus de un tată aventurier), o tânără avocată în blugi şi mereu călare pe legendara Vespa portocalie, se revoltă împotriva tuturor: a unei mame tăcute şi conservatoare, a iubitului care a părăsit-o, a amintirii tatălui plecat de acasă nu se ştie de ce, a proprietarului biroului de avocatură unde lucrează, care crede că poate ţine bătrâneţea departe seducând cât mai multe femei. Îşi pune tot mai des problema să părăsească oraşul Napoli şi, asemenea fratelui ei, să urmeze visul italian de a se stabili în nord. Viaţa ei însă începe să capete alte înţelesuri din clipa în care se ivesc trei prietenii mai puţin obişnuite: cu un câine de pe stradă, cu vecinul său, un fost om al mării, ajuns într-un scaun cu rotile, dar mai ales cu un copil de şapte, opt ani, pe care şi-l dispută părinţii aflaţi în divorţ. Dar poate dragostea adevărată să apară în acest oraş din care Luce îşi doreşte să evadeze?”

E un roman plin de tandreţe (cum spune şi titlul ecranizării), o excelentă lectură de vacanţă, din care vom spicui două citate:

„Pe mine nu mă interesează banii, am ceva ciudat în mine, ceva care se numeşte «morală» şi care ştiu că nu te ajută să ajungi prea departe în lumea asta, dar ce vreţi, aşa-s eu făcută, mama mea e aşa, bunica mea era aşa. Poate sunt persoana potrivită la locul nepotrivit, sau persoana nepotrivită în locul potrivit, în orica caz nu mă aflu unde trebuie. De acceea am nevoie să înţeleg ce să fac cu viaţa mea.”

Şi: „Nu plecaţi doar să fugiţi de ceva şi nu rămâneţi doar pentru că nu aveţi curajul să o luaţi pe drumuri noi. Fiţi mereu deschişi pentru orice schimbare, alegeţi-vă un ţel şi urmăriţi-l, dar să ştiţi că se poate oricând da greş, pentru că nimeni nu e perfect. Şi să nu încetaţi niciodată să fiţi curioşi, pentru că şi curiozitatea e o formă de curaj.”

Lorenzo Marone – Mâine poate am să rămân. Editura Humanitas fiction, colecţia Raftul Denisei, Traducere din italiană şi note de Gabriela Lungu. 321 pag.