O carte pe zi: „Manualul. Antidepresiv la purtător”, de Epictet

În februarie 2016, în ultimul episod al celebrei sale emisiuni de la Protv ”Cartea de la ora 5”, criticul literar Dan C. Mihăilescu vorbea despre primele zece cărţi care pot marca formarea unui om. Pe primul loc situa Biblia, pe al doilea - Manualul lui Epictet.

Epictet (55 d.H. – 135 d. H.) a fost sclav, libert şi secretar al lui Nero, apoi a lui Dominiţian. Eliberat, a predat o vreme filosofia la Roma, după care a ajuns în Epir unde a întemeiat o şcoală. Era adeptul oralităţii, dar discipolii săi i-au notat zicele, care au alcătuit mai multe volume, pierdute în timp. O selecţie din cele care nu s-a pierdut a fost publicată sub numele de Manual. Epictet e cel mai celebru filosof stoic, întrecut poate doar de Marc Aureliu. „Manulul” conţine 53 de capitole/idei care să te ajute să nu mai fii afectat de tot ceea ce ţi se întâmplă.

„Manualul” lui Epictet are sub o sută de pagini, poate fi citit dintr-un foc, dar ar fi o greşală să faceţi asta. Cartea trebuie citită pe îndelete şi adăstat asupra ei, asupra ideilor ei profunde.

„Străduieşte-te să trăieşti ca un om împlinit şi care s-a desăvârşit: iar tot ce îţi pare cu adevărat bun să-ţi fie o lege pe care să nu o calci. Dacă îţi iese dinainte ceva greu sau plăcut, sau plin de slavă, ori fără slavă, aminteşte-ţi că acum este lupta şi că te afli deja la întrecerile olimpice şi că nu mai poţi amâna, iar ziua aceea singură şi fapta aceea singură fac să piară desăvârşirea ta sau să fie salvată. În felul acesta s-a desăvârşit Socrate, fără a se folosi de nimic altceva decât de raţiune. Chiar dacă tu nu eşti Socrate, se cuvine totuşi să trăieşti ca unul care voieşte să fie Socrate.”

„Din toate cele ce sunt, unele depind de noi, altele nu depind de noi. De noi depind gândul, avântul, pornirea, respingerea şi, într-un cuvânt, câte sunt lucrurile noastre; nu depind de noi trupul, proprietatea, faima, funcţiile şi, într-un cuvânt, câte nu sunt lucrurile noastre. Cele ce depind de noi sunt din fire libere, fără constrângeri, fără piedici, iar cele ce nu depind de noi sunt fără vlagă, robite, supuse constrângerilor, în voia altora.”

„Aşa cum, atunci când te plimbi, iei în seamă să nu calci într-un cui sau să-ţi alunece piciorul, tot aşa să fii atent să nu aduci vătămare principiului ce te guvernează. Iar dacă vom păstra aceasta în fiecare lucru, îl vom îndeplini fără primejduire.”

„Ţine-ţi dinaintea ochilor, zi de zi, moartea şi fuga şi toate cele ce par îngrozitoare, dar, mai presus de toate, moartea; aşa niciodată nu te vei gândi la ceva nedemn şi nici nu vei dori să faci ceva nedemn.”

Traducătoarea cărţii, Ioana Costa, filolog clasic, este profesor la Catedra de filologie clasică a Universităţii din Bucureşti, din 1990. Este titulara cursurilor de Introducere în filologia clasică, Fonetică istorică latină, Lingvistică comparată indo-europeană, Sintaxă latină, la care se adaugă cursuri din autori greci şi latini. A publicat monografii şi articole de specialitate; a tradus texte majore ale literaturii greco-latine (Cato, Seneca, Pliniu cel Bătrân şi alţii.

Ediţia de faţă este prefaţată de Andrei Pleşu cu un adevărat mini-curs de filosofie în care spune: „Există, într-adevăr, medicamente mai eficiente şi mai puţin riscante decât cele prescrise de medicii psihiatri. Cu această carte în mână, putem proclama şi noi, în beneficiul nevroticilor din preajma noastră (şi al propriilor noastre nevroze): «Epictet, nu antidepresive!» Veţi vedea că funcţionează...”

Epictet – Antidepresiv la purtător. Manualul. Traducere din limba greacă, notă asupra traducerii, note şi indice de nume de Ioana Costa. Cuvânt înainte de Andrei Pleşu. Editura Seneca. 62 pag.