O carte pe zi: „Noaptea Sfântului Andrei” de Mihai Hafia Traista

Probabil puţini dintre cititorii acestei rubrici îl ştiu pe autorul cărţii pe care o semnalăm astăzi, încât o scurtă prezentare este absolut necesară. Mihai Hafia Traista este unul dintre liderii literaturii ucrainene din România.

Poet, prozator, dramaturg, publicist s-a născut în 1965 la Sighetu Marmaţiei, într-o familie de ţărani ucraineni din Rona de Sus. A absolvit facultăţile de jurnalism şi filosofie din cadrul Universităţii „Spiru Haret” Bucureşti şi facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti. Este redactor al mai multor reviste literare, inclusiv revista literară a scriitorilor ucraineni din România „Naş holos”.

Deţine mai multe funcţii în cadrul Uniunii Ucrainenilor din România. Este autor a 21 de cărţi de poezie, proză, studii literare şi teatru, atât în limba română cât şi în limba ucraineană.
„Sunt un supus al verbului – declară el -, un rob al poeziei şi a tot ce e frumos. Vin din Rona de Sus „Unde curge rostul, cel preschimbat în vin/ şi în răchie tare, mustind a epitete./ Zâmbeşte chiar Esenin, înduioşat puţin/ şi parcă te întreabă: <<tu, tot mai scrii, poete?>>”

„În ceea ce priveşte creaţiile mele, romanele mele, eu nu le traduc în limba română, le traduce altcineva, un traducător. Eu, practic, le rescriu pe calapodul românesc, cu personaje româneşti. Este aceeaşi acţiune, dar are o notă maramureşeană, zona de unde vin eu, şi unde se întâlnesc românii şi ucrainenii. Deci, ceea ce scriu eu în limba română este, practic, o rescriere a personajelor şi obiceiurilor…”

E cam ceea ce se întâmplă şi cu romanul de faţă (a nu se confunda cu alte romane cu acelaşi titlu, scrise chiar de autori români, unul dintre ele poliţist!). Cartea e un fel de roman, dar ;I o monigrafie a locurilor natale ale scriitorului, anume satul maramureşan Rona de Sus, unde erau mine de sare exploatate încă de pe vremea romanilor, unde aceştia ridicaseră un castel care a dăinuit prin veacuri, refăcut de atâtea ori că nu i se mai recunoştea nimci din ce fusese mai înainte, locuti de familii de nobili ori scăpătaţi, înconjurat de oameni cu destine felurite, care cred în strigoi şi în blesteme, mai ales în cele pronunţate în noaptea Sfântului Andrei. De-a lungul unui secol întreg, sunt urmărite consecinţele blestemului din 1907 al mamei Darkăi, o frumoasă eroină, anume morţile surprinzătoare survenite la ani distanţă în noaptea cu pricina, până în zilele noastre, relatate fără nerv de presa local: „La şcoala din localitatea R. moartea loveşte din nou.”

”Rafinamentele resuscitării de evenimente şi personaje de epocă – scrie prefaţatorul -, uneori în stil fin de siecle, nu dăunează câtuşi de puţin profilului structural fantastic al textului.”

Mihai Hafia Traista – Noaptea Sfântului Andrei. Cuvând însoţitor de Ioan Răducea. Editura Junimea, clecţia Epica. 138 pag.