O carte pe zi: „Translucid” de Ligia Pârvulescu

Mai întâi, câteva informaţii esenţiale despre carte şi autor. Ligia Pârvulescu era cunoscută, până la acest roman, ca poetă, a debutat în 2014 cu un volum de versuri. A participat anul trecut, cu cartea pe care o semnalăm acum, la concursul de manuscrise „Primul roman”, organizat de Editura Litera. Un roman ales câştigător dintre şaptezeci de manuscrise selectate de un juriu extrem de exigent, condus de Doina Ruşti.

Un roman despre care autoarea a vorbit în mai multe interviuri, precizând că este unul în care cititorul „ar recunoaşte lucruri din realitatea imediată, deşi acţiunea se petrece la câţiva ani după perioada Covid. O studentă are o aventură de o noapte în Regie, urmată de un avort. De aici, lucrurile însă merg pe o altă direcţie decât cea obişnuită, această traumă se extinde şi ajunge să contamineze întreg universul. Se trece într-o distopie. Şi cu toate astea sunt lucruri recognoscibile, deşi registrul este fantastic. Romanul ajunge să atingă multe subiecte de actualitate. Şi cred că orice gen de cititor poate găsi în el elemente, fapte, gânduri sau stări cu care să se identifice, cu care să rezoneze. La baza întregii cărţi stă ideea de creaţie, de creator, e o poveste în care arta este o valoare supremă, mai presus de bine şi de rău, de urâţenie şi frumuseţe. Pentru că, în ciuda ororilor lumii, arta şi frumuseţea sunt valori absolute, perene şi spre care se îndreaptă gândul oricărui om în cele mai grele sau în cele mai frumoase momente ale vieţii. Romanul este o călătorie pe multe planuri, cu multe sensuri.”

Ligia Pârvulescu mai preciza: „Pentru mine scrisul este o formă de actorie. Intru în pielea unui personaj şi scriu din acea perspectivă, cu acea psihologie. Exact ca un actor care interpretează un rol şi care trebuie să se identifice cu personajul pentru a putea să joace bine rolul respectiv. Cred că un scriitor e asemănător unui actor, pe scenă chiar devine altcineva, devine personajul respectiv. Iar când spectacolul s-a terminat, se demachiază, intră în hainele lui obişnuite şi experimentează în mod direct realitatea imediată – rudele, prietenii, întâmplările lui, nu ale personajului pe care tocmai l-a interpretat. Pentru că un scriitor este şi el un om obişnuit.”

Romanul Translucid este o distopie. Ligia Pârvulescu a creat un univers fantastic în care personajele sunt împărţite în intelectuali (închişi în lagăre) şi pozitivişti (trăind liberi în decadenţă); mai apar apoi metaliştii, care-i suprimă pe toţi. În această lume, dominată de Noua Mişcare Spirituală (NMS), este periculos să gândeşti altfel, să vorbeşti intelectual, pentru că poţi fi reclamat la Poliţia Psihiatrică. Există şi un Noul Centru Vechi Pozitivist unde desfrânarea şi criminalitatea nu are limite. Cărţile sunt interzise, unul dintre personaje le strînge în frigider, dacă va fi prins, va fi deportat. Toate personajele călătoresc prin vis şi meditaţie în alte lumi, halucinante, care devin noua realitate. Toate pornesc de la o incapacitate pe care nu ne-o recunoaştem. „Ce folos, ca intelectual, să citeşti atât şi să ai atâtea idei bune, dacă spiritual nu eşti suficient de dezvoltat încât să poţi să le şi aplici? Să te priveşti în oglindă, să-ţi vezi cu cea mai crudă sinceritate defectele şi să pui mâna să lucrezi la propria schimbare?”

„Viziunea fragmentaristă, deschiderile lirice şi observaţia, uneori brutală - ţine să precizeze Doina Ruşti -, servesc unui demers epic inteligent, matur şi manipulativ.Partea cea mai puternică a cărţii este fără doar şi poate construcţia.”

Un roman atipic, construit pe mai multe etaje; cu personaje care se influenţează într-atât unele pe altele, încât se întrepătrund, trec dintr-unul într-altul; un roman care pare să spună că esenţa vieţii este să comunicăm şi să fim împreună şi dacă nu reuşim, ne pierdem; un roman în care poezia are un rol covârşitor. Cu un defect, după umila noastră părere, major: e prea stufos, are multe lungimi, de la un moment încolo, încât e posibil ca pe unii cititori să-i piardă. Sper să nu se întâmple.

Dar un remarcabil debut.

Ligia Pârvulescu – Translucid. Prefaţă de Doina Ruşti. Editura Litera, colecţia Biblioteca de proză conteporană. 495 pag.