O carte pe zi: „Zilele lui Savelie”, de Grigori Slujitel

Încă un roman cu un motan, publicat la aceeaşi editură Humanitas Fiction şi în aceeaşi colecţie Raftul Denisei. De astă dată nu este un motan din Extremul Orient, ci mai apropiat geografic de noi, dar cu năravurui cam asemănătoare. Cum admirabil scrie ziarul „Corriere de la Sera”, „nu există flâneur mai versat decât un motan vagabond, iar Slujitel este extraordinar de inventiv în a utiliza punctul de vedere al lui Savelie pentru a străbate lumea noastră şi a ne-o povesti cu o privire înzestrată cu reînnoită ingenuitate“.

Cine este Slujitel? Grigori Slujitel s-a născut în 1983 la Moscova, într-o familie îndrăgostită de cultura franceză. În 1999 a absolvit Şcoala Internaţională de Cinematografie din Moscova, iar la vârsta de 17 ani a lucrat pentru scurtă vreme în redacţia de ştiri a unui ziar. A urmat apoi Institutul de Teatru şi joacă permanent la Studioul de Artă Teatrală, filială a Teatrului de Artă A.P. Cehov din Moscova. Este ocazional actor de film şi de televiziune şi cântă (voce şi chitară) în trupa O’Casey. Romanul său de debut, Zilele lui Savelie, cel pe care îl semnalăm astăzi, a devenit bestseller naţional. În 2019 a câştigat Premiul Iasnaia Poliana – Alegerea cititorilor şi Bolşaia Kniga (Marea Carte) – Premiul al doilea şi Alegerea cititorilor, Locul al doilea. În prezent, este în curs de traducere în peste zece limbi.

Romanul a fost prefaţat cu entuziasm de celebrul scriitor Evgheni Vodolazkin; „Vocea puternică şi calmă a unui maestru.” „Eroii lui Grigori Slujitel, spune mai departe Vodolazkin, indiferent că sunt pisici sau oameni, sunt adevăraţi. Iar iubirea din romanul acesta merită câteva cuvinte aparte. Este – fiindcă aşa a fost să fie – o dragoste platonică, adică cea mai înaltă formă de iubire”.

Scriu editorii: „Este un roman al pierderii şi despărţirii, dar şi al iubirii şi frumuseţii etern supravieţuitoare. El convinge prin limbajul rafinat şi fluid, prin flexibilitatea şi lejeritatea cu care autorul îşi manevrează structura narativă şi prin complexitatea sa tematică şi de gen: e în acelaşi timp pseudobiografie scrisă cu un zâmbet în colţul gurii, frescă a Moscovei de azi şi de ieri şi, nu în ultimul rând, metaforă a vieţii omeneşti.

Secţiunea allegro din concertul L’amoroso de Antonio Vivaldi, o cutie de banane Chiquita, parfumul de aglică – iată primele amintiri ale lui Savelie din copilăria petrecută în grădina imobilului delabrat al Morozovilor, în vechiul cartier negustoresc Taganka. Savva, cum îl alintă mama şi surorile sale, e un motan moscovit căruia nu-i scapă nici o şansă din cele pe care un destin fast i le scoate în cale. Din ziua în care Vitea decide să-l ia la el acasă, existenţa lui Savelie se schimbă, iar aventurile se înşiră una după alta: convieţuieşte cu un papagal nebun şi narcisist într-un apartament de bloc, devine angajat oficial al Galeriei Tretiakov, ia parte la o comună pisicească în curtea catedralei din Elohovo... Apoi, în viaţa lui intră Greta, „moale ca muşchiul, neagră ca noaptea“, iar iubita sa Moscovă devine astfel cel mai bun loc din lume. Savelie învaţă să dea un nume fiecărei senzaţii şi fiecărui sentiment care-i încearcă sufletul felin: nostalgie, dragoste, prietenie, recunoştinţă, pierdere, acceptare, regret.

Grigori Slujitel – Zilele lui Savelie. Cuvânt înainte de Evgheni Vodolazkin. Traducere din rusă şi note de Justina Bandol. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 281 pag.