"Poziţia copilului" are premiera în Franţa pe 15 ianuarie. Presa franceză laudă "noul val" românesc

Lungmetrajul "Poziţia copilului", de Călin Peter Netzer, recompensat cu trofeul Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin din 2013, prezintă un tablou al României postcomuniste, realizat fără menajamente, prin intermediul unei relaţii mamă-fiu.

Filmul, care va fi lansat în Franţa pe 15 ianuarie şi în Belgia pe 5 februarie, reprezintă în opinia criticilor francezi o bună ocazie de a cunoaşte şi mai bine "noul val" din cinematografia română, tot mai apreciat în străinătate, dar ai cărui regizori "suferă" în ţara lor, din cauza unei lipse severe de fonduri şi a unei veritabile penurii de cinematografe.

"Poziţia copilului" este o dramă care se sprijină mai întâi pe o relaţie patologică mamă-fiu, reliefată pe marele ecran de actriţa din rolul principal feminin, Luminiţa Gheorghiu.

Filmul alcătuieşte, prin intermediul acestei relaţii, portretul lipsit de concesii al unei Românii post-comuniste viciate de corupţia ce domneşte în instituţiile statului, mai ales în poliţie şi în justiţie.

Cornelia, interpretată de Luminiţa Gheorghiu, o mamă sexagenară ultraposesivă din înalta societate românească, "îşi sufocă" fiul adult, Barbu, interpretat de Bogdan Dumitrache, un bărbat imatur şi aflat complet sub influenţa mamei sale.

Barbu ucide accidental un adolescent dintr-o familie modestă în timp ce îşi conducea automobilul cu viteză. Cornelia va încerca absolut totul pentru ca Barbu să nu ajungă la închisoare, folosindu-se de relaţiile sale şi de banii ei.

Acest film "minimalist" a fost turnat în mare parte în apartamente private. "Folosirea recurentă a camerei de filmat pe umăr epuizează privirea spectatorului, uneori până la nivelul ameţelii, o impresie întărită de indecenţa şi impunitatea care domnesc pe tot parcursul filmului", afirmă autorii acestui articol apărut pe fluxul agenţiei de presă AFP.

Personajul intruziv al Corneliei, căreia nu-i scapă niciun detaliu din viaţa fiului ei, este inspirat din propria relaţie dificilă cu mama lui, a explicat regizorul Călin Peter Netzer în conferinţa de presă de la Berlin, după câştigarea Ursului de Aur.

"Este povestea unei categorii sociale superioare mediei, în care acest gen de probleme sunt întâlnite mai des. În fostele ţări din Europa de Est marcate de cultura latină, părinţii sunt destul de posesivi", a spus regizorul român.

În afară de locurile de filmare foarte restrânse, camera nu îi părăseşte aproape niciodată pe cei doi actori principali, întărind astfel aspectul sufocant al relaţiei lor.

Primind Ursul de Aur la Berlin, Ada Solomon, producătoarea filmului "Poziţia copilului", a acuzat autorităţile române care "atacă cultura şi nu au înţeles că cinema-ul, cu vitalitatea sa actuală, este cel mai bun ambasador al ţării".

Ada Solomon a spus că acel Urs de Aur îi va face mai puternici şi mai hotărâţi pe profesioniştii din cinematografia română, atacând "cenzura politică" şi denunţând totodată "cenzura comercială" care penalizează filmele de autor, împiedicându-le să ajungă la publicul larg.

Avantul cunoscut de cinema-ul românesc s-a tradus în ultimii ani prin succesele obţinute de mai mulţi regizori - Cristi Puiu, Cătălin Mitulescu, Corneliu Porumboiu şi Cristian Nemescu -, în special la Cannes, o recunoaştere internaţională confirmată în 2007 cu trofeul Palme d'Or atribuit regizorului Cristian Mungiu pentru filmul "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile".

În 2012, cel mai recent opus semnat de Cristian Mungiu, "După dealuri", a câştigat la Cannes premiul pentru cel mai bun scenariu şi premiile pentru interpretare feminină.

Alţi cineaşti români au câştigat premii la alte festivaluri importante precum Locarno (Marian Crişan cu "Morgen" şi Adrian Sitaru cu "Valuri" şi "Din dragoste cu cele mai bune intenţii") şi la Berlin (Florin Şerban, în 2010, cu "Eu când vreau să fluier, fluier", recompensat cu Ursul de argint).