Spectacolul "Ionesco - cinci piese scurte" va avea ultima reprezentaţie pe 27 iunie

Decizia de a nu prelungi drepturile de reprezentare îi aparţine moştenitoarei lui Eugene Ionesco, Marie France Ionesco, şi a fost transmisă prin agentul său, a informat Teatrul Odeon din Bucureşti.

"Moştenitoarea drepturilor pentru Eugene Ionesco refuză orice nouă producţie (reluarea sau continuarea unui spectacol) după texte de Eugene Ionesco, în regia domnului Alexandru Dabija", se arată în documentul citat de reprezentanţii Teatrului Odeon.

Spectacolul "Ionesco - cinci piese scurte" a participat la numeroase festivaluri atât în ţară (Alba Iulia, Arad, Galaţi, Piatra Neamţ, Buzău, Bucureşti, Timişoara, Sibiu, Sfântu Gheorghe, Braşov), cât şi în străinătate (doar la Paris, după ce au fost interzise turneele de la Madrid şi Seul).

"Ionesco - cinci piese scurte" a câştigat premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Comediei Românesti - FestCO 2008. Alexandru Dabija a primit Premiul Naţional pentru Artă, categoria "Spectacol", acordat de Ministerul Culturii în 2008. Dabija a mai fost nominalizat şi la premiile Uniunii Teatrale din România (UNITER) în 2008, pentru acest spectacol.

"Mi se pare foarte trist faptul că moştenitoarea refuză să ne prelungească contractul de drepturi de autor pentru reprezentarea spectacolului «Ionesco - cinci piese scurte», în regia lui Alexandru Dabija. Spectacolul este unul valoros pentru scena teatrului românesc. Regret nespus această decizie", a declarat directoarea teatrului Odeon, Dorina Lazăr.

Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909, Slatina - 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului şi membru al Academiei Franceze.

Primele apariţii ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista Bilete de papagal (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară şi o încercare de epică umoristică, "Hugoliada: Viaţa grotescă şi tragică a lui Victor Hugo".

Volumul de debut este unul de versuri şi se numeşte "Elegii pentru fiinţe mici". Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat "Nu!", premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu, pentru "scriitori tineri needitaţi".

Prima lui piesă de teatru, "Cântăreaţa cheală/ La Cantatrice Chauve", a fost prezentată pe 11 mai 1950 la Théatre de la Huchette, în regia lui N. Bataille, fiind primită cu răceală de public şi de critică. Piesa relua o alta, scrisă în limba română şi intitulată "Englezeşte fără profesor", publicată din nou în limba natală abia după 1990. Urmează o perioadă foarte fecundă, în care autorul prezintă, an de an, câte o nouă piesă. Sălile de teatru rămân goale, dar treptat începe să se formeze un cerc de admiratori care salută acest comic ivit din absurd, unde insolitul face să explodeze cadrul cotidian.

Teatrul cel mai de seamă al Franţei, La Comédie Française, prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, "Setea şi Foamea", şi apoi piesa "Regele moare". Anul 1970 îi aduce o importantă recunoaştere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind astfel primul scriitor de origine română cu o atât de înaltă distincţie.

Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărţi şi sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaţionale, simpozioane şi festivaluri.

Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare şi mecanice, cu limbaj aberant şi caracter comic predominant: "Cântăreaţa cheală", "Lecţia", "Scaunele" şi altele. A doua încadrează piese ca "Ucigaş fără simbrie", "Rinocerii", "Regele moare" etc., în care apare un personaj principal, un mic funcţionar modest sau rege visător şi naiv. În aceste piese, acţiunea şi decorul capătă importanţă, limbajul este mai puţin derutant şi comicul este înlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singurătatea, izolarea şi falsitatea. Obsesia morţii este marea forţă motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii şi a limbajului la moartea neînţeleasă şi inacceptabilă a individului.

În anul 2009, opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României şi a delegatului permanent la UNESCO, criticul literar Nicolae Manolescu. Cu această ocazie, fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, a protestat faţă de prezentarea lui Eugen Ionescu ca autor român, argumentând că toate piesele acestuia au fost scrise în limba franceză.