Opinie Cristian Hostiuc, ZF: De acum businessul fiecărui capitalist român, dar şi al unei multinaţionale care operează aici, trebuie să fie şi România

„Business-ul nostru e România“ este sloganul ZF la 15 ani. Cei care şi-au dezvoltat afaceri în aceşti ani, cei care au avut curajul să vadă dincolo de ceaţa anilor 1998 - 2000, cei care au pariat pe un viitor pe care nimeni altcineva nu putea să îl vadă, cei care se sculau în fiecare dimineaţă gândindu-se cum plătesc salariile înainte de a simţi gustul profitului au obligaţia după 15 ani să se uite în jur, nu numai la afacerile lor împrejmuite şi apărate cu cerbicie. După 15 ani trebuie să se uite şi la România în ansamblu, cum este guvernată, cum este condusă, nu de alta, dar ca businessul lor pe care l-au construit să aibă o şansă să reziste şi în viitor. Dacă nu avem grijă de România, de cum este administrată, s-ar putea ca peste ani să avem soarta Greciei de acum şi toţi ne vom întreba cum am ajuns acolo. Acum 15 ani prea puţini ne-am întrebat din timp ce se ascunde în spatele FNI, cu celebrul slogan „Dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine“. Timpurile erau altfel. Prăbuşirea FNI în mai 2000 a afectat 300.000 de oameni, 300 de milioane de dolari au dispărut, iar un întreg sistem financiar românesc, şi aşa ciuruit, s-a clătinat. A plătit cineva pentru FNI, în afară de Ioana Maria Vlas? Şi acum autorităţile se chinuie să găsească vinovaţii, în timp ce guvernul face slalom ca să protejeze instituţiile de plata despăgubirilor.

Falimentul Bancorex, cea mai importantă bancă a României, a fost mascat în preluarea activelor bune în BCR. A plătit cineva pentru acel faliment, care de fapt a fost un faliment instituţional financiar al României, în afară de bugetul statului cu peste 2 miliarde de dolari, cât a costat Casa Poporului? Mai ştie cineva unde sunt cei care au condus Bancorexul, Răzvan Temeşan, Florin Ionescu sau Vlad Soare? Un vicepreşedinte din 1998, Dragoş Andrei, este acum consilier al premierului Ponta, după ce fusese şi consilier al premierului Năstase. Un alt vicepreşedinte de atunci este director în BNR. Mai ştie cineva ce s-a întâmplat cu celebrele credite neperformante ale Bancorexului sau ale Băncii Agricole? Sper să fie pe nişte dischete, că oricum dosarele au fost roase de şoareci la propriu prin subsoluri inundate cu apă.

În afară de protagonişti şi cei legaţi de acest caz, cine îşi mai aminteşte de cel care şi-a pus semnătura din partea statului pe privatizarea Petrom în 2004, un caz extrem de complicat, unde cele mai multe întrebări au apărut în ultimii ani? A murit între timp.

În 15 ani am avut o istorie economică zbuciumată, cu măriri şi decăderi dintre cele mai spectaculoase, cu un antreprenor care a devenit efectiv miliardar şi care a pierdut aproape totul în câţiva ani (Dinu Patriciu) şi multă lume se întreabă cum de a fost posibil, cu branduri care făceau furori la începutul anilor 2000 (Flamingo, oare ce mai face unul dintre fondatori, Dragoş Cincă?) şi care acum sunt doar un punct într-o istorie.

Fiecare istorie a unei companii, a unui om de afaceri sau a unui brand care şi-a lăsat amprenta în economia românească trebuie scrisă şi ţinută moştenire pentru a nu se uita şi poate pentru a se învăţa din greşeli.  

Businessul trebuie să fie şi istorie vie, scrisă, pentru ca viitorul, ca mediul de desfăşurare a afacerilor să fie mai bun, mai prietenos şi mai puţin duşman cu cei care îşi încearcă soarta aici.

Citeşte continuarea opiniei lui Cristian Hostiuc pe www.zf.ro