Opinie Sorin Pâslaru, ZF: Banii nu circulă în economie. Banii stau pentru că oamenii se tem. Nicio politică monetară nu poate alunga teama

Este şi cazul unuia dintre cei mai experimentaţi oameni din turismul românesc, Carmen Pavel, acţionar la J’info Tours, o companie prezentă de 25 de ani pe piaţă.

„Avem creştere economică, anul trecut s-a văzut o revigorare a afacerilor din turism ca urmare a majorării salariilor, probabil, în sectorul public, însă preocuparea noastră este că banul nu se învârte în economie. Oamenii sunt rezervaţi să cheltuie, chiar dacă ar avea posibilitatea, iar această situaţie are consecinţe negative pentru toată lumea. Banii trebuie să circule, de-asta au fost înfiinţaţi“, a spus ieri Pavel la ZF Live.

Inginer, fost ghid ONT înainte de ’89, Carmen Pavel a învăţat businessul din mers, odată cu primele autocare trimise în Turcia. Astăzi este în stare să îţi povestească zeci de minute despre greşelile strategice ale companiilor cu capital autohton care îşi extind activitatea, după opinia sa, în prea multe linii de business de tip „ciorchine“ şi apelează prea puţin la outsourcing, aşa cum face, a dat ea exemplu, compania aeriană low-cost EasyJet.

Business învăţat din mers, dar indicatorii macro sunt bine percepuţi. Datele Băncii Naţionale arată că viteza de rotaţie a banilor, calculată ca raport între PIB-ul nominal şi masa monetară în sens larg, a scăzut în economia românească în 2014 la 2,5, faţă de 2,7 în anul anterior.

Cu alte cuvinte, degeaba Banca Naţională a încercat să injecteze mai mulţi bani în economie, micşorând dobânda de politică monetară şi eliberând rezervele minime obligatorii, că PIB-ul a avut o creştere mai redusă decât a masei monetare.

Viteza de rotaţie a banilor înseamnă practic de câte ori rulează masa monetară în economie pentru a produce cantitate de bunuri şi servicii anuală. Astfel România începe să sufere şi ea, în mod cu totul prematur, de tarele economiei dezvoltate, care de 4-5 ani injectează mii de miliarde de dolari şi euro în economie, obţinând însă rate de creştere apropiate de zero sau chiar rămânând în recesiune, ca în cazul Japoniei în anii ’90.

Nu avem voie să avem astfel de simptome într-o ţară unde jumătate de populaţie este rurală, unde numărăm doar 600 de kilometri de autostradă, faţă de 3.000 de kilometri în Polonia, unde avem de făcut spitale, şcoli şi în general de inventat şi reconstruit aproape totul.

Nicio filarmonică nouă în ultimii 25 de ani, nicio sală de concert în Bucureşti, nicio sală polivalentă, niciun pod nou peste Dunăre, nicio cale ferată rapidă între două oraşe importante ale ţării.

Este o dramă să ai bani băltind şi gropi în asfalt sau cea mai redusă reţea de gaze, de apă şi canalizare din Uniunea Europeană raportat la suprafaţă şi la mia de locuitori.

Citeşte continuarea materialului pe www.zf.ro