COMENTARIU Lelia Munteanu: Inginerii haosului în Era Narcisismului de Masă

Giuliano da Empoli, un foarte titrat jurnalist italo-elveţian, a publicat „Les ingénieurs du chaos” în martie anul acesta. Luna trecută, cartea a  apărut în Editura All, în traducerea Lilianei Urian.

Pentru mine, e cartea anului 2019. O lectură obligatorie.  

Nu doar că îmi confirmă nişte intuiţii, dar aşează lumea politică unde îi e locul, scoţând-o din paradigma newtoniană şi definind-o în termenii paradigmei cuantice.

„Viaţa politică globală”, spune da Empoli, e noul Carnaval populist, ale cărui măşti se exhibă în primul rând pe culoarele Internetului, unde trolii sunt „noile marionete Polichinelle” şi unde inginerii haosului (spin doctorii) gestionează furia şi manipulează gherilele virtuale.

Exemplele spectaculoase: Mişcarea 5 Stele, campania pentru Brexit, campania electorală a lui Trump („cel mai neverosiml candidat din istorie”). 

„(...) toţi aceşti <ingineri ai haosului> (Casaleggio pentru M5S, Cummings pentru Brexit, Bannon pentru Trump, n.m.) sunt pe punctul de a reinventa o propagandă adaptata la era selfie-urilor (Era Narcisismului de Masă, cum o conceptualizează autorul, n.m.) şi a reţelelor de socializare. Procedând astfel, ei transformă însăşi natura jocului democratic. Acţiunea lor este traducerea politică a activităţii de pe Facebook şi Google. Ea este, fireşte, populistă, căci, ca şi reţelele sociale, nu suportă nici un fel de intermediere şi pune pe toată lumea pe acelaşi plan, cu un singur parametru de judecată: like-urile. N-o interesează conţinuturile, pentru că, asemenea reţelelor sociale, ea are un singur obiectiv – ceea ce micile genii din Silicon Valley numesc „engagement”, iar în politică s-ar traduce prin <adeziune imediată>. (...) Pentru aceşti noi <doctori Strangelove> ai politicii, jocul nu mai constă în a-i uni pe oameni în jurul celui mai mic numitor comun, ci, dimpotrivă, în a aprinde pasiunile cât mai multor grupuri politice mici, pentru ca mai apoi să le unească, chiar fără ştirea lor. Spre a cuceri o majoritate, ei nu vor converge spre centru, ci vor uni extremele”.

E ceea ce la noi au încercat să facă USR şi Plus, însă din <partitura> pe care au primit-o lipseau trei dintre cele patru caracteristici ale <sunetului>.