COMENTARIU Lelia MUNTEANU: Spre Răsărit, prin Apus

Unde găsesc cele mai proaspete ştiri? N-am stat o clipă pe gânduri: în Jurnalul lui Cristofor Columb, evident. Şi nu doar pentru că, asemenea nouă, n-a stiut până la sfârşit unde se află.

Ca noi, şi el a fost un om cu o singură idee, numai că de aici drumurile ni se despart. Ideea lui a fost genială – să navigheze spre Răsărit prin Apus.

Dacă obiectaţi că Jurnalul de bord al lui Columb e "stilzat" de Las Casas (sarcasticul călugăr dominican, marele istoric) nu vă contrazic. Deşi n-a făcut decât să-l arate pe navigator mai iubitor de indigeni decât era. Altminteri vocea lui Columb se înalţă puternic printre rânduri, precum jetul de apă al balenelor care ies din adânc.

În America, cancel culture îi dărâmă statuile, cu cinismul cu care Regii Catolici îl abandonaseră pe-acolo: "Mă aflu aici singur, bolnav, chinuit de amărăciune, aşteptându-mi zilnic moartea, înconjurat de nernumăraţi sălbatici...". (Sălbaticii din 1503, predecesorii celor de astăzi). Epistola, scrisă de pe o insulă a Mării Întunecate (numele Oceanului Atlantic în epocă), adresată Isabellei I a Castiliei şi lui Ferdinand al II-lea de Aragon, e datată 7 iulie 1503. În 1503, 7 iulie a căzut într-o marţi.

Cei doi suverani şi-au făcut pomană şi l-au recuperat, în noiembrie 1504.

Moare sărac şi uitat, în mai 1506. La urma urmei, pentru ideea lui, care părea atunci o nebunie, nu şi-a sacrificat mai mult decât viaţa.