COMENTARIU Lelia Munteanu. Un editorial devastator: "Aşa vom rămâne fără ţară"

Sub titlul "Aşa vom rămâne fără ţară", Yuval Diskin (foto, 64 de ani) fost director între 2005-2011 al Shabak (Shin Bet), serviciul de securitate internă, publică în Yedioth Ahronoth un editorial devastator, valabil, în multe dintre accentele sale, nu doar pentru realităţile din Israel.

 

"Scindarea noastră ca naţie se adânceşte, conflictul dintre dreapta şi stânga a devenit mai dominant decât conflictul dintre evrei şi arabi, neîncrederea în sistemele centrale de conducere se accentuează, corupţia sistemului local şi naţional creşte, solidaritatea socială scade, conducerea în sine este lipsită de exemplu personal, valorile noastre se schimbă după mintea bolnavă a unora (...) şi, cireaşa de pe tort, mai nou e clar că marea putere a Orientului Mijlociu nu e în stare să-şi menţină suveranitatea la ea acasă, în Neghev, în Galileea, în Ierusalim, sau în Bnei Brak.

 

Să luăm aceste tendinţe şi să le aseyon[ cu date de la Centrul Naţional de Statistică. Vom descoperi că peste 40 de ani jumătate din populaţie va fi habotnică sau araba (...). E vorba despre două populaţii total neglijate de către guvernele Israelului, de-a lungul anilor. Amândouă sunt prea puţin implicate în procesul economic al ţării şi, ca atare, sunt foarte sărace. În plus, ambele nu contribuie aproape cu nimic la apărarea patriei, nici în armată, nici în serviciul naţional/social şi, în general, sunt antisioniste şi foarte prolifice. Şi, cel mai important, în faţa lor Israelul îşi pierde puterea de a guverna, îşi pierde suveranitatea statală. În vidul lăsat de stat, în societatea habotnică preiau puterea extremiştii. Aşa cum am văzut în criza Corona, non-conformiştii decid agenda zilei în comunităţile ultra-ortodoxe. Vidul din comunităţile arabe e umplut de grupări de crimă organizată, care amărăsc viaţa localnicilor, prin violenţă, taxe de protecţie şi crimă la drumul mare. (Poliţia nu prea intră nici în zonele ultra-ortodoxe, nici în zonele arăbeşti).

 

Guvernele israeliene şi, în ultimii ani, guvernele Netanyahu, distribuie acestor populaţii sume imense de bani, dar, fără nici o strategie sau plan de dezvoltare pe viitor, motivele reale ale împărţirii banilor fiind electorale. Astfel, banii ajung la destinaţii neconstructive şi înrăutăţesc situaţia pe zi ce trece. Dacă viitoarele guverne nu-şi vor schimba atitudinea, consecinţele pe plan naţional şi statal vor fi distrugătoare.

 

În ritmul acesta, cam în 30 de ani tot greul economic, social şi militar va fi dus doar de către o treime din populaţie (...). Cel mai grav e că mulţi vor prefera să părăsească ţara în care împărţirea îndatoririlor economice, sociale şi militare e de pe acum nedreaptă, iar în viitor vor exista numai fraieri şi întreţinuţi (...).

 

Nu putem să-i învinuim numai pe politicieni. Noi suntem aceia care alergăm o dată la câteva luni să alegem aceleaşi partide şi oameni goi pe dinăuntru. Noi le permitem politicienilor, cu ochiii larg deschişi, să ne conducă spre abisul care e doar la o generaţie distanţă (...).

 

Nu e loc pentru o ţară cu fraieri şi întreţinuţi. Avem nevoie de o ţară care să aibă grijă de oameni, nu de conducători, avem nevoie de o ţară care să se asigure că avem ce lăsa moştenire generaţiei viitoare".