COMENTARIU Marius Oprea: Distanţarea socială. De alegeri.

Campaniile electorale s-au mutat în spaţiul virtual – deschizi laptopul şi internetul şi hop, îţi apare sigla unui partid şi candidatul său la primăria Capitalei. Dacă e după reţeta de pe documentarul american ”Dilema socială”, care arată cum ne manipulează facebook-ul şi google, transformîndu-ne în ”consumatori” de mesaje ţintite, după o analiză riguroasă de ”profil”, cu scopul de a ne utiliza în calitate de consumatori aflaţi într-o relaţie de dependenţă cu drogul internetului, pe mine m-au greşit, pentru că primesc într-una bannere cu Traian Băsescu, pe care nu l-aş vota nici mort.

Altfel, ştirile merg în linişte, miniştrii liberali şi chiar Preşedintele fac vizite de lucru, taie panglici la bucăţi de autostradă care se opresc în cîmp, inaugurează 7 kilometri de metrou, iar Gabriela Firea un pod care duce într-o groapă. Tot aşa va fi şi rezultatul alegerilor. Se va alege, vor fi schimbări, dar, cum ne-am obişnuit deja, în mod fundamental nu se va schimba nimic din modelul împămîntenit al administrării oraşelor şi comunelor din România. Bordurile noi puse de actualele administraţii locale vor fi schimbate, cît mai curînd posibil, cu alte borduri noi mărginite de nemuritoarele panseluţe şi cam atît. Nu vom avea prea curînd nici spitale moderne din fonduri locale sau europene, nici străzi mai bune, nici reţea de canalizare mai eficientă, care să nu refuleze la prima ploaie mai sănătoasă, nici deszăpezire, în caz că va ninge, pentru că nicio firmă nu şi-a utilat ”parcul” pe măsura unei ierni sănătoase, încasînd însă bani pe acest serviciu virtual de parcă am trăi la Poli. Şi tot aşa. Nu se poate schimba nimic, pentru că sistemul nu s-a schimbat – a rămas croit după acelaşi tipic: orice ales respectă criteriul ”ginta şi geanta”, adică ai cui sînt, din ce familie politică şi de interese fac parte şi cui le sînt/rămîn datori pentru alegerea lor, umplîndu-le geanta, vărsată pentru ei în campania electorală.

Au fost, fireşte, şi schimbări de situaţie remarcabile, adică liberalii au luat faţa pesediştilor la ”racolări” de primari în tabăra lor de la rivalii social-democraţi, ceea ce înseamă că cei din urmă se află într-un declin avansat – căci, cine simte mai bine în ce stare se află o corabie politică, decît aceia din cala ei? Ceea ce a transformat politica într-o imensă piaţă de tranzacţionare a convingerilor. Pînă acum, am fost convinşi să credem că numai stînga practică aşa ceva – dar iată că lucurile nu stau deloc astfel. Restul nici că mai contează. Şi nici la alegerile generale situaţia nu se va schimba în mod fundamental.

Aşa că, dinspre partea alegerilor, putem sta liniştiţi, nu ne vor oferi mari surprize, în orice caz, nu plăcute; loc de mai rău, însă, rămîne destul. În primul rînd, din cauza pandemiei. M-am tot întrebat, cum se împacă alegerile şi aglomeraţia lor cu regulile distanţării sociale şi blocarea şcolilor pentru cîteva zile bune, cu ”România educată” a lui Klaus Iohannis, a partidului şi ”guvernului său”, pe care le domină cum nici Băsescu nu reuşea cu ”pediştii”, unde, de bine de rău, se mai ridica măcar un Blaga împotriva lui. La liberali e tăcere unanimă şi toţi sînt ”strîns uniţi” în jurul conducătorului, nu neapărat iubit, cît temut.

Deci, cum se schimbă ”staţi acasă” cu ”veniţi la alegeri”, e un miracol. Cum se poate ca în timp ce se impune ca staţiunile balneare să rămînă închise, bazinele lor cu ape termale fiind în mod absurd confundate cu ”piscinele”, ori ca spectacolele să se desfăşoare de preferat în aer liber, sau cu 50 % din sală ocupată, ca la alegeri să nu se solicite prezenţa a numai jumătate din alegători? Oricum, cred că nici atît nu se vor prezenta, şi nu din cauza Covid-ului, cît din saţietate. Suntem sătui să tot aşteptăm acel viitor mai bun, atît de promis odată la patru ani şi niciodată văzut, pentru că, aşa cum ”omul nou” al comunismului a ajuns la maturitate, şi ”democraţia originală” a lui Ion Iliescu, defectă din naştere, din vremea în care un partid politic se putea înfiinţa cu semăturile adunate într-o scară de bloc, tocmai pentru a compromite ideea pluralismului, a dat roade şi ea. Avem acum un ”pluralism în cadrul Frontului”, şi visul măreţ al lui Iliescu s-a împlinit, după trei decenii. Democraţia noastră, bazată ”pluralist” pe principiul clientelismului şi traseismului marchează încă un ciclu electoral, care se va solda cu încă un eşec, pentru alegători. Pentru că nu s-a reformat încă, nici din temelii şi nici măcar periferic , sistemul. Niciun ales nu pare capabil de atîta generozitate inconştientă, încît să aibă curajul şi determinarea să-şi fure singur căciula, pentru a vedea ce se întîmplă după aceea.

Şi, cum spuneam, după aceste alegeri se vor schimba (din nou) doar bordurile. Şi poate încă ceva: se vor înmulţi în progresie geometrică îmbolnăvirile cu Covid-19. Căci dacă începerea şcolii a prezentat un grad de risc, prin prezenţa copiilor în clase, acum perindarea unei comune, a unui sector bucureştean sau cartier dintr-un oraş al României prin aceleaşi săli de clase, ce va aduce? De aşteptat că nimic bun, oricîte măşti ne-am pune şi oricîte dezinfectante ar fi la fiecare colţ. Asta, o poate spune orice medic epidemiolog, dar nu o spune, orice profesor, dar nu o spune. Managerii de spital, directorii direcţiilor sanitare şi inspectorii şcolari sînt, deja, ”oamenii partidului” şi nimeni nu-şi bate cuie în talpă. Doar un alegător răzleţ a postat pe internet o nelămurire a sa, altfel foarte bine justificată şi motivată: "Domnule Prim-Ministru Ludovic Orban, de ce să mai murdărim şcolile/grădiniţele, intrînd în mediul copiilor, gîndind secţii de votare? Vă invit călduros ca zilele ce mai rămîn pînă la alegeri, să analizaţi această situaţie. Propunere: Ţineţi alegerile în curtea şcolilor/grădiniţelor, aşa cum slujbele în această pandemie s-au ţinut în curtea bisericilor!” Amin! Semnat: ”#uncetăţean”.

Pînă şi asta e anonimă, ceea ce e un semn clar pentru mine. Am revenit la vechile reflexe, iar democraţia originală s-a maturizat, cum am spus. Odată, pe la începutul anilor democraţiei noastre, fiind observator la alegeri ca tînăr jurnalist, am întrebat o bătrînă dintr-un sat al judeţului meu, Braşov, cu cine a votat. S-a uitat nelămurită la mine şi mi-a răspuns, tot printr-o întrebare: ”cu ăştia de la putere, cu cine altcineva?” Mai e o opţiune, fireşte, în aceste condiţii, neschimbate parcă de atunci încoace: ”distanţarea socială”. De alegeri, bineînţeles.