COMENTARIU Marius Oprea | Genţile se războiesc cu ginţile: Cîţu şi Barna aduc un ”suflu nou” în politica românească - cine are banu, are şi ciolanu...

E o cutumă veche, medievală, nu fanarioţii au inventat-o, ci s-a împământenit încă din vremea primelor tributuri plătite la turci. În vremea comunismului se practica sub numele de ”rotaţia cadrelor” şi a fost adusă la perfecţiune după 1989. Acum însă i se adaugă ”suflul nou” de care pomenesc Turcan, Bode şi Popescu, pupând clanţa pe care a pus mâna Cîţu la sediul PNL, când şi-a anunţat candidatura la şefie: cine are banu’, are şi ciolanu’.

Bizantinismul din politică românească a atins în aceste zile cele mai înalte cote. Deşi, culmea, la învestirea guvernului Cîţu au votat împotriva noului executiv Ilie Bolojan şi Florin Roman şi s-au abţinut Emil Boc, Cristian Buşoi, Dan Motreanu, Rareş Bogdan şi Robert Sighiartău, tot acest grup este acum printre cei mai aprigi susţinători ai premierului, în preluarea şefiei liberalilor, susţinând că Florin Cîţu e ”omul viitorului” pentru partid. Nu cred că au descoperit în el, peste noapte, personajul mesianic şi miraculos. Mai degrabă singura explicaţie e ”ordinul de zi pe unitate”, primit de la Cotroceni.

În Aleea Modrogan e fostul sediu al PDL, partidul lui Băsescu, formaţiune care a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal şi i-a făcut cadou sediul, mult mai arătos decât cel vechi, din Aviatorilor. A fost o ”fuziune prin absorbţie” după care, sub bagheta lui Klaus Iohannis, n-a mai rămas din liberali decît sigla. Ceea ce se vede acum, cu ochiul liber. Vechii liberali nu mai au practic nici un cuvînt de spus. A câştigat stilul neocomunist de a face politică al fostei ”aripi reformatoare” din Frontul Salvării Naţionale, pitit sub săgeata liberală.

La şase luni de la preluarea guvernului, va fi un prilej bun de”reglare a conturilor” pentru Cîţu, dar şi pentru Barna. Amândoi au început şi duc o luptă încrâncenată pentru şefie. Primi vizaţi vor fi miniştrii care nu s-au pozat cu premierul cînd şi-a anunţat candidatura pe treptele din Modrogan, ori în cazul vicepremierului userist, miniştrii ”cioloşişti” de la PLUS. Ceea ce se numeşte ”evaluarea miniştrilor” înseamnă că acela care nu-i de-al lor la partid poate să-şi facă bagajele.

Şi din lista aceasta ”scurtă”, primul vizat cred că e ministrul finanţelor Alexandru Nazare. Cu o prezenţă publică ştearsă, el e portretul victimei perfecte. Semnalul a fost dat în 24 mai cînd, ”pe surse”, o agenţie de presă socotită de mulţi o interfaţă a ”serviciilor” spunea că Florin Cîţu e nemulţumit de Nazare pentru că ar fi adus în minister foşti pesedişti, inclusiv un fost consilier al lui Darius Vâlcov, ”eminenţa cenuşie” a lui Dragnea. Un fake news. A venit apoi dezminţirea de la Minister, în care se spunea că funcţionarii menţionaţi nu mai au ”relaţii de serviciu” cu MF, dar cine citeşte un drept la replică? ”Orizontul de aşteptare” a fost creat. Chiar dacă Nazare a venit la liberali prin PDL, fiind propulsat în politică de ministra băsistă Anca Boagiu, are zilele numărate. Mai ales după ce şi-a numit binefăcătoarea în Consiliul de Administraţie al unuia din fondurile de garantare, din subordinea Ministerului. Nu aşa se procedează. Nu are simţ politic. N-a simţit cum bate ”vântul schimbării”. Nu ascultă ”Scorpions”, ca predecesorul său Florin Cîţu.

Nici Adrian Oros nu stă bine, deşi vine de la Cluj, fieful unde ”The Wind of changes” sună în boxe la volum maxim. N-a ieşit cu osanale, cum n-a făcut-o nici Bogdan Gheorghiu, de la Cultură. Şi nici Sorin Cîmpeanu. La toţi se poate găsi cîte ceva şi cele mai bune pretexte vor veni via PNRR – unde nu se vor da toţi banii. Ba că nu s-au primit fonduri pentru ţevi de irigaţii, ori că sînt nemulţumiţi actorii sau că sînt şcoli cu veceuri în curte şi internet şi şcoli moderne cu tablete şi fără conexiune. În ţara asta în care nimic nu merge bine nicăieri se poate scoate oricând ceva pe prima pagină, ca pretext pentru oricare schimbare din funcţie a cuiva. Toţi sînt ”interşanjabili”.

Pe Sorin Cîmpeanu îl apasă ”greşelile trecutului”. De pildă, cînd acesta a fost numit la Educaţie, unde a mai fost în Guvernul Ponta, mulţi liberali au protestat, amintind că a promovat o ordonanţă de urgenţă, OUG 94/2014, care permitea plagiatorilor să renunţe la titluri fără a mai suporta consecinţele. Aşa a scăpat Ponta, şeful său de atunci, de acuzaţii. I s-a mai reproşat la numire traseismul politic – dar de la partid a venit răspunsul: i se recunoştea meritul de a fi votat împotriva guvernului Dăncilă şi a fi contribuit la preluarea executivului de către liberali, unde venise de la ALDE, când a simţit că se scufundă corabia.

Dar mai e ceva cu Sorin Cîmpeanu. Nu doar onoranta funcţie de preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor. El a făcut parte din ”Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale” (ASSN), înfiinţată de Gabriel Oprea împreună cu George Maior. Dacă a supravieţuit celor doi prin ”structuri”, dacă atunci a intrat ”pe bune” în rândurile ”băieţilor”, nu va fi schimbat. Dacă nu, da. Adică va pleca şi el, la braţ cu Nazare şi probabil cu ceilalţi doi.

Barna e disperat după susţinere, mai ales după ce a rămas fără răspuns apelul său cumva ipocrit la Cioloş, ca ei doi să nu candideze, pentru a nu se scinda partidul (ar fi o premieră să se întâmple abia după fuziune). După acelaşi model, vicepremierul userist s-ar putea să taie craca celor trei miniştri PLUS din guvern. Poate că ar avea motive, în cazul absentului Ciprian Teleman, de la Ministerul Cercetării şi Informatizării, un geolog reprofilat în ”cursuri de coaching, mentoring şi inteligenţă emoţională” pentru companii. În cazul Ioanei Mihăilă n-ar avea ce să reproşeze, e prea nouă în funcţie. Şi faptul că a pierdut localele jalnic la Oradea, în confruntarea cu liberalul Bolojan, nu se poate pune. E posibil să vrea să-l schimbe pe Cătălin Drulă de la Transporturi. Ar fi greu şi păgubos, pare în tot acest guvern singurul care ştie ceva despre domeniul de care se ocupă. S-ar putea să-l trimită, însă, tocmai prin prisma abilităţilor lui profesionale, în locul lui Teleman, la cercetare şi mai ales ”informatizare”. De ce? De bani – banii mulţi care vor veni la Transporturi şi cu care se pot cumpăra multe voturi din teritoriu, la Congresul pentru alegerea preşedintelui USR-PLUS.

Pentru că acum totul e pe bani, pe pupat mâna ”naşului” şi pe ascuţit cuţitele în tabăra ”familiei” adverse. Va fi măcel, pentru că ”ginţile” se pregătesc acum de război cu genţile.