COMENTARIU Marius Oprea / ”Ghid de parvenire politică”: Cristian Ciucu

Ciprian Ciucu e supărat, în ultimele sale declaraţii publice, că PNL s-a aliat cu PSD la guvernare, dar n-am auzit de această supărare, în împrejurările în care ea a fost votată de majoritatea conducerii liberale, într-o şedinţă la care a participat şi el. Ciucu e exemplul tipic de politician al tranziţiei. Atent la imagine – şi atît. În rest, Dumnezeu cu mila. Conduce sectorul 6, unde n-am auzit să fi atins măcar o parte din performanţele celui mai bun primar din Bucureşti, dar care e de la PSD – mă refer la Liviu Negoiţă de la sectorul 3, cel mai ”verde” şi curat sector, unde e o plăcere să mergi, chiar şi în vizită - nu mai zic cum o fi să locuieşti.

Dar să mă întorc la Ciucu, un personaj politic care şi el, ca şi magistratul Cristi Vasilică Dănileţ, era puber la revoluţie. Pe care cei doi au trăit-o doar ca pe o rampă de lansare a propriilor cariere, unul cu ”managementul administraţiei” şi telefonul la ureche, altul cu Codul Penal şi nuceakul. Pe ambii îi mai leagă ceva: ascensiunea ambilor e datorată aceleiaşi persoane, Monica Macovei – aspect asupra căruia voi reveni. Cei doi sînt reprezentativi pentru generaţia de politicieni şi birocraţi care conduc azi destinele României. Ei n-au idealuri, ci numai reprezentaţii publice. Ei n-au proiecte, ci doar proiecţii ale propriei imagini. Ei n-au profunzimi, pentru că n-au substanţă.

După ce a condus Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, unde acum e impetuoasa Elena Vijulie, care face parte din aceeaşi categorie de vîrstă şi echipă politică, domnul Ciucu a reuşit să cucerească reduta Partitului Naţional Liberal – filiala Bucureşti, în dauna Violetei Alexandru, fosta ministră a muncii din guvernul Orban. Acum, Ciucu dă lecţii – atît colegilor liberali, cît şi guvernului. Ţinteşte sus şi îşi construieşte atent cariera. Ca un traseist atent, sondează apele, înainte de a arunca piatra: zilele acestea atacă sus, la Ciucă şi la Cîţu. Că poate, la cîtă degringoladă e în PNL. De Iohannis n-a zis încă nimic – ori că o fi omul lui, ori că aşteaptă ultimul an de mandat, cînd preşedintele nu-i mai poate face nimic.

Fost ONG-ist puternic seminarizat (în CV-ul său sînt trecute o mulţime de specializări şi participări la colocvii, ca şi în CV-ul Elenei Vijulie, întinzîndu-se pe multe pagini, cu enumerarea tuturor), de la ”reforma pensiilor” şi pînă la comunicarea în diferite domenii, Ciprian Ciucu pare că se pricepe la toate, dar nu a arătat că ar excela într-un domeniu anume. De exemplu, e autor de ”ghiduri”, ceea ce ar presupune experienţă aprofundată, în domeniul în care ”ghidezi”. Cum ar fi, de pildă, ”Administrare şi integritate în şcoală. Ghid pentru profesori”, publicat la editura ”Educaţia”, în 2000, elaborat fără ca domnul Ciucu să-şi fi trecut în CV o experienţă didactică. E co-autor inclusiv al unui ”Ghid de comunicare pentru ONG-urile de romi”. Ciucu s-a băgat în toate şi a sfîrşit în fruntea PNL Bucureşti.

Ciprian Ciucu m-a scos din sărite astăzi, citind rezumatul unui interviu al său, acordat unei televiziuni. El spune: ”mă simt ca într-o guvernare PSD, vă aşteptaţi la altceva?”. Păi, nu. Dar măcar să nu ne reproşeze nouă asta, ci sieşi şi partidului, în care conduce cea mai puternică filială – cea a Capitalei. Se plînge că PSD-iştii au cele mai puternice ministere, cu cei mai mulţi bani: ”Acum la ce vă aşteptaţi? Cînd toate ministerele importante sunt la PSD şi ministrul de Finanţe este de la PSD, vă aşteptaţi la altceva? Eu mă simt ca într-o guvernare PSD, nu ştiu de unde surpriza. Nu mă aşteptam la altceva. Nu cred în colaborări corecte între partenerii de coaliţie, în România. Fiecare îşi maximizează şansele”, spune Ciucu, vorbind parcă despre sine. Acum, în această deringoladă liberală, domnul Ciucu îşi ”maximizează şansele”. Iar şansele sale sînt, crede el, mari, atîta vreme cît preşedintele partidului Florin Cîţu a ajuns din liderul ”echipeicîştigătoare”, în care Ciucu defila de-a dreapta lui, un fel de ”ciucă a bătăilor”.

În consecinţă, nici Ciucu nu-i arată milă. S-a trezit ”analistul” din el: ”nu eşti un politician bun peste noapte. Florin Cîţu nu s-a maturizat, are deja 4 ani în politică, în PNL şi partidele trebuie să îşi aleagă acei oameni care au şi competenţe politice să negocieze. Sper să nu se supere pe mine, dar cred că mai multă experienţă i-ar fi spus că nu trebuia să îl demită pe Stelian Ion înainte de Congres”. Unde era Ciucu, atunci cînd se petreceau aceste lucruri şi care era părerea lui, atunci cînd Cîţu l-a susţinut, cu toate forţele, să cîştige filiala liberală a Bucureştilor? 

Cu aceeaşi îngăduitoare superioritate, primarul sectorului 6 şi şeful liberalilor din Bucureşti a spus, faţă de supărarea lui anterioară, că premierul Ciucă nu-i răspunde la telefon, că-l mai iartă. Vorbind în numele partidului, spune că ”PNL încă îi mai dă ceva timp domnului premier, pentru că are o agenda plină” şi adaugă, maliţios: ”acum sînt unii foarte băgăreţi, şi unii ca noi care au nişte aşteptări, te-am susţinut, poate ne bagi şi pe noi în seamă, dar nu sîntem atît de insistenţi... Îţi dau telefon o dată, a doua oară, a treia oară, după aia e clar că nu vrea să mă vadă, dar şi sprijinul politic va fi în consecinţă”.

Atîta infatuare şi fariseism aş spune că n-am văzut, dar am văzut din păcate prea multă, la politicienii din generaţia lui Ciprian Ciucu. Oameni care par că nu mai au răbdare să salte cît mai sus. Ce principii?  Ciprian Ciucu s-a înscris în Partidul Naţional Liberal în 25 aprilie 2016, cînd Cătălin Predoiu i-a şi oferit pe tavă primul loc pe lista de consileri generali, din partea partidului, ca şi eventualul post de viceprimar (dar la alegeri, Predoiu a pierdut jalnic, cu puţin peste 13 la sută din voturile bucureştenilor). Ciucu venea, ghici de unde? Din partidul M 10, al Monicăi Macovei, partid care considera, ca USR-ul, că ”îndepărtarea partidelor vechi de la putere şi înlocuirea acestora cu partide politice noi şi curate reprezintă singura şansă de a îmbunătăţi viaţa românilor”. Ciprian Ciucu n-a mai vrut să dea românilor această ”şansă” şi s-a înscris, fără să ezite, în cel mai vechi partid din România, Partidul Naţional Liberal, de unde acum, la conducerea celei mai mari filiale dă lecţii de politică tututor. Mai lipseşte să scrie încă un ghid, pe care să-l adauge la vasta sa ”colecţie de autor”: ”Ghid de parvenire politică”.