COMENTARIU Marius Oprea: Guvernul Ciolcîţu

De joi seara, cînd afirma ritos că partidul său va vota orice moţiune care va duce la căderea guvernului Cîţu, Ciolacu s-a răzgîndit. Tace, cum a tăcut Iohannis după ce a izbucnit criza guvernamentală şi a tot tăcut pînă cînd, în sfîrşit, a hotărît că trebuie, totuşi, să spună ceva. A ieşit pentru a condamna USR-PLUS, că depune moţiune de cenzură împotriva guvernului. Un guvern din care miniştrii formaţiunii îşi fac bagajele, aşa că subterfugiul pe care l-am auzit ieri, tot mai des de la ţuţerii lui Ciolacu, cum că USR-PLUS vrea să depună moţiune, dar şi să rămînă la guvernare, e un fel de a ne lua de proşti.

Zarurile au fot aruncate. Iohannis s-a supărat rău, dar nici useriştii nu stau mai bine cu nervii. Prima lor reacţie, după ce preşedintele nu le-a răspuns la telefon, lăsîndu-i cu ochii în soare, pentru a-i condamna apoi pentru unul dintre puţinele gesturi logice şi asumate pe care useriştii le-au făcut, nelăsîndu-se iarăşi călcaţi în picioare de cel mai infatuat prim-ministru pe care l-a avut România după 1989, ei i-au răspuns iarăşi logic preşedintelui, sugerîndu-i singura cale de urmat, spre o întoarcere a lor la guvernare: ”să ne cheme pe toţi şi Cîţu să facă un pas în spate. O nouă variantă de premier. Luni votăm un nou guvern cu PNL şi UDMR şi mergem mai departe”. Logic, politic, aşa ar suna lucrurile, din partea unei coaliţii şi a unui preşedinte al ”dreptei”.

Dar ce e logic în orice democraţie, în România e o pretenţie prea mare. La noi nu conduc partide, ci oameni. La noi, conduce Iohannis şi preaplecata lui slugă Cîţu, şi aşa trebuie să rămînă lucrurile. Chiar dacă preţul care trebuie plătit e să dai mîna cu ”ciuma roşie” şi să pupi, acolo unde ai scuipat cu patimă ani de zile, ba chiar ”ai dat m...e”, cot la cot cu pegra străzii, #rezist şi Gabriel Liiceanu.

Se pot găsi multe scuze, pentru această pace mafiotă. De la tristul proverb românesc care spune ”fă-te frate cu dracul, pînă treci puntea” şi pînă la ”interesele superioare ale ţării”, PNNR-ul, ”dezvoltarea durabilă”, ”continuarea creşterii economice” şi alte asemenea nimicuri, care nu plătesc nici facturile românilor şi nici nu îi scutesc de scumpirea pîinii lor, cea de toate zilele.

Comportamentul de sîmbătă al reprezentanţilor PSD-ului, pe la toate posturile de televiziune, încercînd să explice ce e de neexplicat, adică boicotarea practic a moţiunii de cenzură depusă împotriva guvernului Cîţu, prin două căi, mai întîi neprezentarea oamenilor lor în Birourile Camerelor reunite şi mai apoi, după cum şi-au anunţat deja intenţia, prin depunerea propriei moţiuni de cenzură va avea consecinţe grave pentru ei. Nu doar că le ”dezamăgeşte propriul electorat” – e puţin spus, dar reduce acest partid, zis de opoziţie, la ceea ce ar fi trebuit să ştim de la bun început că e: un limax, care încearcă de ani de zile să supravieţuiască fără cochilia protectoare a lui Ion Iliescu şi tinde să ajungă să se înfrupte, cînd şi cum apucă şi poate, din frunza verde a guvernării.

Acum, iată, la Cotroceni s-a schimbat azimutul şi în locul vechilor certuri cu pretenţioşii ”tineri frumoşi şi liberi” sînt preferaţi ca aliaţi, nu neapărat sub forma participării la guvernare, ci la înfruptarea din trupul lui Anghel Saligny, colegii de tîrîş spre miasmele unei guvernări care a început să intre în putrefacţie, mai vechii tovarăşi din PSD ai liberalilor. Unde-i va duce, şi pe unii şi pe alţii acest mariaj, e greu de presupus încă. Banii se termină şi ei odată cu furatul din canalizări, asfaltări şi alte ”proiecte” pentru ”dezvoltarea comunităţilor locale”. Plus că, vor constata aceşti politicieni care-şi confundă propria amuşinare în căutarea stîrvului celui mai mustos cu ”voinţa electoratului”, că oamenii nu se mulţumesc doar să aibă drumuri noi prin comună, dacă ele duc, din ce în ce mai des, cortegiile cu bătrîni morţi spre cimitir, însoţite de alţi bătrîni, încă vii.

Şi vor mai constata că lăcomia, inconştienţa, lipsa de principii se plătesc, mai devreme sau mai tîrziu. Alegătorii nu mai sînt aceia care pe vremuri preţuiau mai mult găleata roşie de plastic, decît voturile pe care le ofereau cu largheţe cui le-o oferea. Oamenii s-au mai deşteptat, se uită la televizor şi înţeleg ce se întîmplă. E de-ajuns să te plimbi cu un tramvai, ori să-i auzi discutînd în piaţă, ca să înţelegi că orice politician care mai gîndeşte în asemenea termeni e sortit pieirii.
 
Saltul într-o barcă aparent salvatoare, pe care îl face Cîţu, obţinînd ”sprijinul parlamentar” al PSD pentru guvernul său minoritar, cum se întrevede că se va întîmpla, cu binecuvîntare de la Cotroceni, numai ca ”prinţişorul” Cîţu să-şi păstreze guvernul şi să-şi ia partidul la butonieră, are un preţ care face mult mai preferabil înecul. Cu cei doi mamuţi politici, PSD şi PNL în barcă, guvernarea va naviga poate prin ape tulburi, spre deznodămînt, spre ţărmul alegerilor din 2024. Dar cînd ar acosta, s-ar vedea că transportă două cadavre politice, îmbrăţişate într-o simbioză a morţii, cele ale guvernului Ciolcîţu.