COMENTARIU Marius Oprea | Guvernul Cîţu a inventat o nouă formă gramaticală – mai mult ca prefectul

O vor face pe parcurs, prin ”calificare la locul de muncă”, în termen de un an. Este hotărîrea guvernului Cîţu luată la mijlocul acestei săptămîni, miercuri, printr-o ordonanţă de urgenţă. Practic, se politizează toate prefecturile. S-a ales praful de ”depolitizarea administraţiei publice locale”. Acum e oficial: gradul politic bate orice funcţie publică.

Singura concesie făcută faţă de administaţia profesionalizată a funcţionarilor publici este că se înfiinţează la nivelul prefecturilor funcţia de secretar general al instituţiei prefectului, funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici, cu rolul de a asigura stabilitatea la nivel instituţional. ”Înfiinţarea acestei funcţii reprezintă o garanţie suplimentară privind îndeplinirea imparţială a atribuţiilor prefectului, inclusiv în contextul în care acesta este demnitar. Înaltul funcţionar public sprijină activitatea prefectului în exercitarea controlului de legalitate şi coordonează structura de specialitate prin care se realizează aceste atribuţii”, a precizat ministrul Cseke Attila. Spre deosebire de prefecţi şi subprefecţi, numiţi politic, pentru secretarii generali ai instituţiei prefectului sînt introduse condiţii exprese de studii. Practic, ei ocupă postul şi joacă rolul pe care îl aveau anterior prefecţii.

E foame mare de funcţii în guvern. Dealtfel, măsura luată acum a fost prefigurată încă din 20 decembrie anul trecut, cînd la negocierile din coaliţie s-a stabilit că PNL va avea 20-22 de prefecţi, USR PLUS – 15-17, UDMR – 4. Împărţeala s-a făcut odată cu cea pentru posturile de secretari de stat.

Pentru a justifica măsura, s-a invocat faptul că şi Comisia Europeană a cerut României să delimiteze ”linia dintre rolul politic şi de specialitate în administraţia publică locală”, la nivelul prefecturilor. Dar senzaţia mea e că una au avut în minte cei de la Comisie, care vizau depolitizarea administraţiei publice locale şi alta a făcut Guvernul, care a politizat-o de tot. Nu că n-ar fi fost aşa pînă acum, spune Cseke Attila, ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei:  ”Prefecţii şi subprefecţii sînt numiţi de forţele politice aflate la Guvernare. În aceste condiţii doar ne prefacem că aceştia sînt funcţionari publici, fără apartenenţă politică”. Măcar se salvau nişte aparenţe. Acum e pe faţă.

Ceea ce se cîştigase prin Legea 340 din 12 iulie 2004 a instituţiei prefectului, cînd articolul 10 a prevăzut că ”prefectul şi subprefectul fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici”, prevedere adoptată la presiunile Comisiei Europene, s-a pierdut acum dintr-un condei, prin aportul fostei opoziţii, ajunsă acum la putere. Şi, ca o paranteză, nimeni n-a putut explica, totuşi ”caracterul de urgenţă” prin care acum se politizează făţiş toate prefecturile. Dacă măsura ar fi fost luată de vreun guvern PSD, ar fi vuit Piaţa Victoriei. Nu că n-au încercat.

Cu trei ani şi jumătate în urmă,  pe 29 iulie 2017, presa titra: ”Bomba nopţii! Se coace pesedizarea României!”.  Era vorba de un anunţ făcut de ministrul pentru Relaţia cu Parlamentul, Viorel Ilie, care declarase că în noul Cod Administrativ, aflat în primă lectură la Guvern, prefecţii şi subprefecţii pot fi membri de partid. Opoziţia acuza că ”va urma o pedeserizare rapidă a administraţiei”. La vremea respectivă, reprezentanţii USR şi PNL, Florina Presadă şi Victor Paul Dobre, au susţinut că prefectul trebuie să rămînă înalt funcţionar public. "Un prefect numit politic va avea oare curajul să se îndrepte, de exemplu, împotriva doamnei Firea? Ce prefect va avea curajul, dacă el este numit politic, să facă ceva împotriva propriilor primari? Deprofesionalizăm funcţia prefectului", spunea Presadă. Aşa că PSD-ul a redus ”turaţia” pe acest subiect. Avea deja alte probleme. 

”Delimitarea palierului politic de cel administrativ, pentru a se evita ingerinţele pe criterii politice în actul administrativ local”, asigurarea ”neutralităţii politice, mobilităţii şi profesionalizării prefecţilor, elemente care vizează interesul public”, susţinute de fosta opoziţie sînt acum apă de ploaie. Au trecut vremurile cînd liberalii îi cereau prim-ministrului Dacian Cioloş ”depolitizarea administraţiei publice locale”,  sau cînd PNL-ul era ”singura forţă care împiedică peseserizarea” ei.

Acum, singura urgenţă a guvernului Cîţu a fost doar respectarea ”algoritmului” stabilit la împărţeala funcţiilor în coaliţie, din decembrie anul trecut. Mai e şi o altă miză, pe termen mediu şi lung: aceea ca prefecţii ”politici” să-i hărţuiască pînă la dezertare pe primarii opoziţiei. Că doar nu-şi închipuie nimeni că se vor lega de primarii lor, ori ai prietenilor din coaliţie. Cu toate acestea, ce dovadă mai bună că PSD-ul e în derivă – nicio reacţie faţă de OUG-ul din 27 ianuarie, care le poate distruge (dacă şi puterea are minte) o mare parte a infrastructurii din teritoriu.

Artizanul acestei OUG care pune lucrurile la punct şi face să dispară orice ambiguitate în privinţa politicării prefecturilor, Cseke Attila, susţinea dealtfel şi în 2008, dar din altă poziţie, cea de aliat al PSD-ului, că ”pesedizarea prefecturilor” e de fapt o realitate de care nu trebuie să ne ascundem şi că e normal să se întîmple aşa: ”această demagogie, ipocrizie, trebuie să ia sfîrşit. Din judeţul în care provin toţi prefecţii au fost politici, toţi au venit dintr-un partid. Să facem lucrurile mai curate şi mai clare”.

Acum, ajuns ministru, fostul senator UDMR le-a făcut, spre satisfacţia tuturor celor din coaliţie. Mai curate, e greu de spus. Mai clare, însă, e cert: totul începe şi se termină cu partidul. Singura deosebire e culoarea politică a beneficiarilor măsurii, prin care se recunoaşte de fapt că ”independenţa funcţionarilor publici” şi ”administraţia publică” sînt ficţiuni. Adevărul e dat de criterii mult mai prozaice, decît studiile: ”ginta şi geanta”, adică din ce partid faci parte şi cui ai plătit tribut, ca să te suie în funcţie.