COMENTARIU Marius Oprea: Pămîntul plat şi vaccinul anticovid

Pro sau anti-vaccin, sînt cele două tabere care împart acum generic dezbaterea publică. E cam aproape aceeaşi virulenţă cu care se opuneau, în anii ’90, cele două tabere pro sau anti-FSN. Discuţiile, aprige în mediul virtual, au coborît adesea în stradă. Cele două tabere sînt separate de o distanţă ireconciliabilă între opinii. Cam atît de mare, cît cea între doamna Şoşoacă şi colonelul Gheorghiţă.

 

Pentru om, ca pentru orice altă vieţuitoare nu există riscuri ”zero absolut”. Nici măcar în somn. Pe de altă parte, nici nu ar fi de înţeles expunerea ”voluntară” la riscurile unor vaccinuri netestate îndeajuns, în numele unei imunităţi, deocamdată iluzorii. În plan general, acestea sînt argumentele pro şi contra vaccinării anti-Covid. Bineînţeles că discuţiile nu sînt purtate cu acest ton.

 

Antivacciniştii nu sînt numai ”ignoranţi”, ”de la coada vacii”, nişte ”obscurantişti” care ”fac jocurile” BOR-ului, ori oameni care ar trebui ”aruncaţi în puşcărie pentru terorism”, pentru că propovăduiesc şi înlesnesc transmiterea Sars-Cov. Nu. Mulţi oameni cultivaţi, cu studii, care îşi argumentează serios poziţiţia şi îşi exprimă coerent temerile. În general, fundamentul ”antivacciniştilor” este exprimat astfel: ”Nu ne vaccinăm cu produse netestate! Respectaţi-ne drepturile, nu trăim în totalitarism”.

 

Întrebarea (cam fariseică) pe care o pun ceialţi este dacă ”democraţia înseamnă şi punerea în pericol a semenilor”. Dar sînt vaccinaţii puşi într-un pericol real, de nevaccinaţi? Nu. Statistic vorbind, numărul celor care spun că nu se vor vaccina este unul mult mai mic decît cel al persoanelor care înclină spre vaccinare şi, din acest număr mic, o parte cedează în cele din urmă şi merg la vaccin. Astfel încît nu e niciun pericol, în afara faptului că o prezenţă masivă la vaccinare ar duce mai rapid, în opinia specialiştilor epidemiologi, la crearea unei imunităţi în masă care ar putea duce la ”stingerea” pandemiei.

 

Sînt însă foarte multe variabile în aceste calcule, cam la fel de multe ca şi aproximările legate de eficacitatea vaccinurilor şi de cele ale efectelor lor adverse. Scenariile şi ”teoriile conspiraţiei” sînt şi mai multe. S-ar putea da mai multe doctorate, studiindu-se ”psihologia maselor” la vreme de pandemie şi modul de diseminare a mesajelor unor grupuri, mai mult sau mai puţin agregate. Ne-am obişnuit cu această ”despărţire a apelor” în opinia publică, de cînd, de cîţiva ani, au apărut în spaţiul public ”apostolii” corectitudinii politice, care sînt de acord cu absolut toţi, fără deosebire de naţionalitate, sex sau religie. Dar mai putin cu cei ce au o opinie diferită, care trebuie să tacă, pentru că sînt nişte proşti. În mod paradoxal, tocmai ”corectitudinea politică” este aceea care a împiedicat o dezbatere normală şi a infestat spaţiul public cu o agresivitate la fel de nocivă ca şi virusul, căreia i s-a răspuns pe măsură. Şi, de aici pînă la Diana Şoşoacă nu a mai fost decît un pas.

 

Cel mai puternic factor de agregare ”pro” sau ”anti” vaccin este Biserica. Dar conducerea Bisericii Ortodoxe din România faţă de vaccin a ales o poziţie neutră. Ceea ce nu a împiedicat ca unii prelaţi ortodocşi respectaţi să se pronunţe public împotriva vaccinării. La începutul acestui an, de pildă, pe 6 ianuarie, preotul profesor Vasile Mihoc, îndrumător de doctorate la Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, cerea oprirea vaccinării, într-o scrisoare deschisă, semnată în numele Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro Vita, invocînd argumente socotite de el ştiinţifice, preluate de la doi medici care s-au opus public vaccinării: Monica Pop şi Vasile Astărăstoae, ultimul fost preşedinte al Colegiului Medicilor. Obiecţia care a fost adusă de pro-vaccinişti a fost aceea că în cazul celor doi e vorba de o excedere a specialităţii: prima e oftalmoloagă, al doilea e fost medic legist. 

 

În genere, cam aceasta e paradigma, la nivelul civilizat al polemicii. Dar la cel ”popular”, să te ferească Dumnezeu! De la Bill Gates la umanitatea transformată într-un experiment ”farma”, totul presărat cu epitete ”ornante” şi înjurături spumoase, şi de o parte şi de alta, arată o punte ireconciliabilă între cele două tabere.  Este normal să fie aşa? Da. Trăim într-o societate liberă. Necenzurată. Libertatea de exprimare si opinie e un bun dobîndit. Dar nu şi bunul simţ, care în multe cazuri (şi de o parte şi de alta), e lăsat deoparte, cînd pasiunea învinge orice graniţă a exprimării. 

 

Antivacciniştii susţin că e libertatea lor de gîndire, asumată, să pună la indoială ce spun autorităţile sau media în legătură cu vaccinarea anti-Covid şi că ei au curajul să gîndească, în loc să ia de-a gata un adevăr proclamat. Că îndemarea spre un act medical netestat îndeajus şi de aceea nesigur, combinat cu cenzura la nivel de instituţii (inclusiv mas-media) e ceva care trebuie să ne puna pe gînduri. Ceilalţi, că astea sînt prostii, ale celor care cred în rugăciune şi nu în ştiinţă. Pînă una-alta, şi noi românii sîntem în aceeaşi dilemă precum ceilalţi – şi nu e adevărat că ”ăstia sîntem noi... ne place sa fim cobaii marilor companii big pharma”. Dacă e aşa, întreaga umanitate a devenit, de luni de zile încoace, o comunitate de cobai, la îndemîna "rechinilor" pe care ”îi doare în fund de efecte adverse şi alte complicaţii, banul trebuie să curgă”. 

 

Stau să mă gîndesc la situaţii similare din trecut: epidemiile de variolă au ucis pînă la jumătate de miliard de oameni în istoria lumii – numai în 1967 au murit 15 miloane de oameni – şi boala s-a arătat mult mai periculoasă decît Covid-ul, distrugînd chiar întreg civilizaţii (chiar dacă acest ”corona” e în schimb mai ”mîrşav”, spun doctorii). Vaccinurile au făcut-o să dispară de pe faţa pămîntului. Astfel încît, chiar dacă nu sînt perfecte, pentru că sînt făcute de om, gîndind pragmatic, între cîştig şi pierdere, cîştigul este enorm. Ca şi cîştigul pentru companiile farma – dar asta este altă poveste, care se apropie periculos de o zonă în care teoria conspiraţiei se întîlneşte cu adevărul. 

 

Pot să fiu, la o adică, de acord cu pretenţia că pamîntul e rotund este o conspiraţie mîrsavă, dar şi să fiu, la fel, de acord că e mai bine să mă vaccinez. Şi pe pămîntul plat e nevoie de viaţă. Chiar şi cu efectele ei secundare, cum ar fi acela de a nu fi de acord cu faptul că pămîntul e plat.