COMENTARIU Sorin Avram: Ana Maria Brânză Popescu, port drapelul României în România

Ana Maria Brânză Popescu a taxat obrăznicia şi suficienţa ministrului Sportului, Eduard Novak, dar şi cea a presei. Proaspăta medaliată cu argint la Tokyo i-a urat ministrului să aducă el medalia de aur în proba de ciclism la Olimpiada Paralimpică la care este aşteptat să participe, după ce acesta de la înăţimea lungului nasului la care nu-i poate ajunge nici cel mai bun săritor cu prăjina ar fi spus că „nici cu un buget de 5 milioane Ana Maria Popescu nu câştiga aurul”. Ana Maria le-a bătut obrazul şi jurnaliştilor care nu pot urca două etaje fără să-i treacă toate apele şi care confundă mingea de volei cu cea de hanbal, care scriu în continuare că ea a ratat o nouă medalie de aur, în loc să spună că a câştigat o medalie de argint.

Ana Maria Brânză Popescu are o inteligenţă mult peste medie şi performanţe la care nu pot ajunge decât cei înzestraţi cu talent şi cu puterea de a munci până la epuizare, aşa că reprezintă o voce autorizată. Ana Maria este o profesionistă care nu poate fi bănuită că face jocurile cuiva, politice sau de altă natură.  

Voit sau nu, Ana Maria a vorbit în numele tuturor profesioniştilor care nu au loc în societatea românească de politruci, de cumătrii, de amante şi de cotizanţi. Ana Maria a vorbit şi pentru profesorii care nu sunt ascultaţi atunci când se discută despre „România educată”, şi pentru inginerii care nu sunt consultaţi atunci când sunt bani europeni pentru autostrăzi, şi pentru managerii de spitale care ştiu ce trebuie făcut pentru ca secţiile ATI să nu mai fie cuprinse de incendii, şi pentru cercetătorii nevoiţi să ia calea străinătăţii, şi pentru medicii care nu încap de pilele de partid şi de stat, şi pentru adolescenţii dezamăgiţi că în ciuda faptului că obţin medalii la olimpiadele internaţionale observă că meritocraţia reprezină un cuvânt care în România reală nu are aceeaşi definiţie ca în dicţionar.

Atitudinea Anei Maria faţă de ministrul care se ocupă de un domeniu în care ea excelează şi faţă de presa care transmite mesajele celui mai important judecător din societate, publicul larg, ar trebui să fie o sursă de inspiraţie şi pentru profesioniştii din alte domenii. Însă, exemplul campioanei nu va fi urmat de nimeni, pentru că profesioniştii pot fi lesne îngropaţi în grămezi de comentarii negative emise de tot felul de părerologi care populează studiourile de televiziune, dar mai ales îşi dau talente pe reţelele de socializare. Mă refer în primul rând la păreologii plătiţi să apere onoarea guvernanţilor.

Oricum, la noi, o „minune”, cum ar fi discursul corect şi articulat al unui profesionist, nu mai ţine de mult trei zile. Ţine maxim trei ore, pentru că după aia vin şi o îngroapă discuţiile sterile despre campaniile interne ale partidelor politice aflate la putere, reacţiile leşinate ale Opoziţiei - o opoziţie cu numele, veştile despre tot felul de botoxate, că domnul nea Gigi a mai spus nu ştiu ce despre un jucător de la FCSB, că nu ştiu care concurs de talente a fost trucat, că pe Valea Prahovei este aglomeraţie la final de săptămână, că pe litotral este scump şi că urşii contiună să facă ravagi prin diverse gospodării.  

Ana Maria Brânză Popescu nu a fost port drapelul României la Olimpiadă, dar este port drapelul României în România. Port drapelul celor mulţi şi sătui. Din nefericire, în spatele ei nu se mai aliniază nimeni. Din teamă, din comoditate ori pentru că ştiu că totul e în zadar. Oricum, felicitări, Ana Maria! Pentru tot.