COMENTARIU Valeriu Şuhan: Cu ordonanţa-n mână

Mă rog, ar mai fi încă ceva, dacă aş adăuga tăcerea asurzitoare care vine dinspre conducătorii noştri. Aceasta însă, este desăvârşită şi ca orice perfecţiune, te lasă mut.
Revenind, ceea ce spuneam că mi-a atras atenţia, este ”colonizarea” temporară a Germaniei în scop agricol, pe teme de sparanghel.
Un adevărat pod aerian s-a pus la punct şi a asigurat transportul coloniştilor agricoli români şi nu numai, într-o manieră extrem de organizată, de zici că ar fi fost pus la punct chiar de nemţi. Zici ?!
Cum de a fost el posibil în condiţii de pandemie, rămâne în mare parte un mister, deocamdată.
Ceea ce nu mai e chiar un mister e modul în care autorităţile române au pus umărul la Operaţiunea ”Asparagus”.

Cât se poate de oficial ! N-a fost nevoie decât de Ordonanţa Militară nr. 6 din 04 Aprilie, prin care ministrul de interne, domnul Marcel Vela, cu aprobarea prim-ministrului, domnul Ludovic Orban, a ordonat:
”Sunt permise zborurile efectuate de toţi operatorii aerieni prin curse neregulate (charter), pentru transportul lucrătorilor sezonieri din România către alte state, cu avizul autorităţilor competente din ţara de destinaţie.”- art. 10, al (1)
Dar, atenţie, nu orice lucrător sezonier, pentru că:
”Prevederile alin.(1) nu se aplică lucrătorilor care-şi desfăşoară activitatea în domeniul sanitar şi al asistenţei sociale.”

Hai, că e ca-n filmele cu proşti ! Păi dacă ”lucrătorii sezonieri” din domeniul sanitar şi al asistenţei sociale sunt excluşi, care mai rămân ?! Oare, cei agricoli ?! Ei bine, da, aţi ghicit, chiar cei agricoli. Bingo !
Aşa de coloratură, e important de reţinut că această ordonanţă militară avea drept obiect principal o chestiune prezentată ca fiind dramatică, instituirea carantinei în Ţăndărei.
Printre picături însă, neobservat şi banal, au fost inserate cele de mai sus, faza cu charter-ele. Pentru fericirea fermierilor germani şi succesul sărbătorii lor naţionale a asparagusului, de la începutul lui Iunie.
Cu numai cinci zile înainte, Ordonanţa Miltară nr. 5 din 30 Martie, în art. 1, ordona deasmenea, unele măsuri cu privire la zborurile din şi spre România, stabilind câteva excepţii la interdicţiile stabilite.
Nimic despre cursele charter respective ! Maximă fermitate, deci !

Ce s-o fi întâmplat în alea cinci zile şi două minute, între 30 Martie, ora 23,54 şi 04 Aprilie, ora 23,56 ?
Ne lămureşte Ambasada României în Republica Federală Germania.
Chiar în dimineaţa aceleiaşi zilei de 04 Aprilie, ora 10,48, pe Facebook, ambasada a anunţat că ”miniştrii federali ai agriculturii şi sănătaţii au ajuns la un accord privind intrarea în Germania a 40.000 de lucrători sezonieri în luna Aprilie, respectiv încă 40.000 în luna Mai, din statele europene, pentru recoltarea culturilor agricole.”
Mai aflăm că ”decizia guvernamentală este deja formalizată într-o Notă-concept a celor două ministere şi urmează ca împreună cu asociaţiile profesionale să se operaţionalizeze o platformă online anume dedicată.”
Şi-acum, atenţie, vă rog !
Citez: ”Scopul acestor demersuri este acela de a găsi un echilibru just între nevoile agriculturii germane şi măsurile severe menite să limiteze extinderea COVID-19”
Deci, două ministere federale ale Germaniei se înţeleg între ele asupra unui ”echilibru just” şi decid că trebuie să-şi asigure mână de lucru ieftină inclusiv românească, în sumă de vreo câteva zeci de mii de oameni.
Autorităţile din ţară, a noastră evident, nimic. Tăcere absolută... Ce pandemie, ce măsuri de siguranţă, ce izolare, ce grijă faţă de români, totul devine brusc, sub această nouă lumină, o abureală, un spectacol grotesc.
Să ne înţelegem ! Nici Germania şi nici conaţionalii noştri care au plecat acolo n-au nici o vină şi personal, îmi exprim respectul, atât faţă autorităţile federale germane, cât şi faţă de ai noştri. Cu toţii, şi-au văzut interesul propriu.
Între timp, ministrul nostru al agriculturii interpretează ”deplasarea pentru activităţi agricole” din ordonanţa militară, a românilor de aici, din ţară, ca fiind adresată exclusiv celor care obţin principalul venit din agricultură. Ceilalţi, care au o bucată de pământ din care îşi asigură subzistenţa lor, dar şi a familiei lărgite, să nu cumva să folosească prevederea respectivă, că ar fi doar un pretext, sancţionabil, deci.

Auzi, să te preocupe mâncarea pe care o pui pe masă e un pretext. O gândire echilibrată...
Dar noi, noi ceilalţi trăitori pe-aici, unde suntem în toată ecuaţia asta ?
Păi, pe de-o parte, oficialii sus-numiţi, cu ordonanţa în mână, s-au pregătit întocmai şi la timp, căci după cum aţi văzut, chiar în acea seară, odată cu instituirea carantinei în burg-ul Ţăndărei, au contribuit decisiv la ”echilibrul just” al nemţilor. Asta da, solidaritate !
Pe de altă parte, vreo câteva zeci de mii de-ai noştri, din carantină, izolare sau din postura de distanţare socială, ţâşt, direct în Câmpia Germană cu fundu-n sus şi faţa la sparanghel.
A, mai avem o parte ! Aia care numără boabele de grâu care au fost interzise la export, că restul de aproape 90 % a fost deja exportat.
Sigur, evident, mai suntem şi noi, cei care stăm disciplinaţi în case, ne pregătim de Paşte în solitudine, post şi rugăciune, gândindu-ne ale cui păcate, oare, le plătim atât de greu.
Cât priveşte echilibrul nostru, ne gândim intens la el, dar degeaba ! Scăderea economiei a ajuns la -40 %....
Just ar fi să dăm şi noi drumul la treabă.
Treptat, dar ferm şi continuu. Avem nevoie de bani ! Punct.