COMENTARIU Valeriu ŞUHAN: Moartea cu repetiţie...

Media americane au anunţat destul de discret, moartea lui Ion Mihai Pacepa, la vârsta de 92 de ani.

Celor care n-au auzit de Pacepa, le spun doar că a fost spionul cu gradul cel mai înalt care a defectat din fostul bloc estic.

Bine, ok, mai trebuie să ştiţi că avut gradul de general-locotenent, şi a fost adjunct al şefului spionajului român şi consilier al lui Ceauşescu.

S-a predat americanilor în 1978, iar România de-atunci, l-a condamnat la pedeapsa capitală.

Cauza morţii generalului, covidul...

Nu e prima dată când „moare” Pacepa.

Până acum, s-a mai anunţat „pe surse”, că omul cel mai căutat de România comunistă, sucombase.

S-a dovedit de fiecare dată, că Pacepa era foarte viu şi că moartea sa fusese doar un zvon.

Cui o fi folosit zvonul ăla şi de ce a fost lansat, greu de spus acum.

În mod cert, serviciile secrete au un răspuns pentru jocul ăsta morbid, dar atât de specific lor.

Până la urmă, spionajul şi contra-spionajul, sunt domeniile în care scrupulele nu-şi prea au locul, iar minciuna reprezintă regula jocului.

Sigur, ei nu sunt atât de categorici, nu-i spun minciună, preferă alte sintagme, dintr-o pudoare compusă stilistic.

Despre Pacepa s-au spus multe, iar el la rândul său, a spus multe după ce a ajuns în America.

Americanii, prin vocile unor oficiali de rang înalt, susţin că Pacepa le-a adus servicii importante.

Cum, când şi mai ales care a fost motivul acestor servicii din partea lui Pacepa, sunt întrebări care încă, aşteaptă răspuns.

Moştenirea lui Pacepa este una controversată, aşa cum îi stă bine unui spion, cu atât mai mult unuia de rang atât de înalt.

Unii îl consideră erou, alţii, duşman.

Dincolo de moarte, nu mai contează...