COMENTARIU Valeriu Şuhan: Standardizarea copilăriei şi anarhia simţurilor

Ca să nu vă miraţi că standardele astea sunt numai pentru Europa, aşa cum iniţial mi s-a întâmplat mie, trebuie să vă spun că ele sunt un coautorat al Biroului pentru Europa al OMS şi Centrul Federal German de Educaţie pentru Sănătate-BzgA şi a fost elaborat la Koln, aşa cum ziceam, în 2010.

Întreg documentul despre care vorbim e extrem de dens, însă am să încerc să surprind doar câteva aspecte, relevante.

Bun, hai să vedem ce trebuie să înveţe copiii europeni şi numai ei, în materie de educaţie sexuală.

S-o luăm cu începutul ! Iată: ”documentul este menit să contribuie la introducerea educaţiei sexuale holistice. Prin intermediul educaţiei sexuale holistice, copiii şi tinerii vor beneficia de informaţii imparţiale şi corecte din punct de vedere ştiinţific, cu privire la toate aspectele sexualităţii şi în acelaşi timp, vor dobândi abilităţi de a acţiona ţinând cont de aceste informaţii. Astfel, aceasta contribuie la formarea unor atitudini respectoase şi fără prejudecăţi şi contribuie la edificarea unor societăţi echitabile”.

În ceea ce priveşte contextul ni se mai spune că: ”regiunea europeană a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) se confruntă cu multiple provocări privind sănătatea sexuală, cum ar fi creşterea ratelor cazurilor de: infectare cu HIV şi alte infecţii cu transmitere sexuală (ITS), sarcini neplanificate în rândul adolescentelor şi violenţă sexuală, acestea fiind doar câteva exemple”.

Ok, mai departe ! Sunt şase grupe de vârstă avute în vedere a parcurge ”materia”, anume, 0-4 ani, 4-6 ani, 6-9 ani, 9-12 ani, 12-15 ani şi grupa 15 ani şi mai mult. Aşa zice acolo, ”15 şi mai mult”.

Sincer, m-am mirat că un copil de 15 ani e considerat a fi abordat la fel ca unul de 18 ani dar, asta e.

Ca să vă fie mai uşor, la pag. 37 găsiţi un tabel foarte bine sistematizat, din care se desprind obiectivele urmărite şi anume, ”informaţiile” care se vor transmite copilului, ”abilităţile” dorite a le dobândi, şi ”atitudinile” pe care ar trebui să le aibă ca rezultat.

Deasemenea, cele trei de mai sus, sunt corelate cu domenii precum ”corpul uman şi dezvoltarea umană”, ”fertilitatea şi reproducerea”, ”sexualitate”, ”sexualitate, sănătate şi bunăstare”, ”sexualitate şi drepturi”, ”emoţii”, ”relaţii şi stiluri de viaţă” şi încă alte câteva.

Doar ca exemplu, la grupa de vârstă 0-4 ani la capitolul ”sexualitate”, copilul trebuie să primească informaţii despre ”bucuria şi plăcerea de a atinge propriul corp, despre masturbarea timpurie”.

Cu privire la ”abilităţi”, copilul 0-4 ani trebuie ”să îşi exprime propriile necesităţi, dorinţe şi limite, de exemplu în contextul <jocului de-a medicul>”, iar la atitudini, ”să îşi manifeste interesul pentru propriul corp şi corpul altora”.

Vă las pe dvs. să parcurgeţi informaţiile din tabelul respectiv şi să vă faceţi propria părere. Cu siguranţă, vă vor fi de folos în acest sens.

Unora le va fi fost, pentru că am auzit o doamnă care se extazia în faţa acestei perspective, a posibilităţii educaţiei sexuale la copii încă de la naştere. ”Vă daţi seama unde suntem faţă de ei” zicea ea dorind să sublinieze diferenţele deloc favorabile nouă. Eu îmi dau seama şi mă bucur. 

Mie, după ce am citit şi recitit documentul despre care vorbim şi pentru că într-un comentariu anterior am amintit de Alexandra Kollontay, teoreticianul sexualităţii la bolşevici, primul lucru care mi-a trecut prin minte, a fost o zicere ce i-a fost atribuită şi care suna cam aşa, obţinerea satisfacţiei sexuale trebuie să fie la fel de simplă ca primirea unui pahar cu apă.

Şi încă ceva ! Mă întreb în ce măsură trioul acesta, informaţii-abilităţi-atitudini, va asigura un grad mai mare de prevenire a implicării minorilor în acte de pornografie infantilă, trafic de copii, violenţă sexuală ?

Mi-e teamă că răspunsul e negativ.

Îmi mai e teamă de furtuna simţurilor copiilor generată de acest soi de revoluţie sexuală, cu adânci rădăcini în istoria unui crez criminal, comunismul.