Ion Cristoiu: 2020. Învinşi şi învingători în Pandemie. Azi: PNL, USRPLUS, PMP şi Pro România n-au reuşit să scoată PSD din joc

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că alegerile parlamentare din 6 decembrie au fost gândite de PNL şi de Klaus Iohannis ca un moment de scoatere din joc a PSD, dar acest moment s-a transformat într-un mare eşec pentru deoarece social-democraţii, fără să fi făcut o alianţă cu alte partide, au obţinut 30%, situându-se pe primul loc.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Ca şi în cazul alegerilor locale şi, de altfel, ca şi în cazul oricărei întreceri, rezultatele avute de partide la scrutinul din 6 decembrie 2020 se cer judecate nu în sine, ci prin raportare la alte rezultate, la situaţia din partid şi, mai ales la ambiţii.

Sub acest semn, învinsele indiscutabile ale scrutinului sînt Partidul Mişcarea Populară, Pro România, USRPLUS şi Partidul Naţional Liberal. În cazul primelor două partide – PMP şi Pro România – nu mai e nevoie de nici o raportare pentru a ne permite să scriem fără şovăială că sînt marile înfrînte la alegerile din 6 decembrie 2020. Rămînerea în afara Parlamentului e un eşec indiscutabil. Adăugarea raportărilor accentuează caracterizarea de mari învinse la scrutin.

Partidul Mişcarea Populară a obţinut 4,93% la Senat şi 4,82 la Camera Deputaţilor. N-a fost un rezultat rău în cifre. Cum însă prin acest rezultat n-a depăşit pragul, scrutinul din 6 decembrie 2020 a fost un eşec pentru partidul lui Traian Băsescu şi pentru Traian Băsescu însuşi.

Partidul a fost înfiinţat pe 29 ianuarie 2014. A participat la următoarele confruntări electorale:

Alegerile locale din 5 iunie 2016: 4,46% la votul politic.

Alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016: Senat, 5,65% voturi, Camera deputaţilor, 5,19% voturi.

Alegerile europarlamentare din 26 mai 2019. Scor: 5,76% voturi.

Alegerile locale din 27 septembrie 2020. Scor la votul politic: 5,88% voturi.

Din cîte se vede, PMP s-a învîrtit la toate alegerile de pînă acum în jurul cifrei care dă pragul electoral. Asta a făcut ca la toate alegerile PMP să aibă emoţii.

De data asta, PMP era sigur că va trece pragul. Venise la scrutinul din 6 decembrie 2020 cu uriaşul avantaj al scorului bun la alegerile locale din 27 septembrie 2020. Conducerea PMP era atît de sigură de succes că încă din campanie se împărţeau funcţii în viitorul Guvern, văzut ca alcătuit în jurul PNL, dintr-o Coaliţie de Centru Dreapta. Această credinţă a fost una dintre cauzele eşecului. Ca şi în cazul USRPLUS, socotind că va fi partener cu PNL, PMP a tratat Guvernarea mai mult decît amabil. Calculul a fost acesta. Cum intrăm sigur la Guvernare, trebuie să pregătim de pe acum relaţia de amiciţie pe care o va cere parteneriatul viitor cu PNL. Poate că lucrurile ar fi mers potrivit ambiţiilor. Balanţa înclina către Dreapta. Şi PMP era un partid de Dreapta. Alegerile s-au ţinut însă în plină Pandemie. Uriaşele greşeli comise de Guvernarea PNL la indicaţiile nesăbuite ale lui Klaus Iohannis au dus la o creştere însemnată a urii faţă de PNL. Ura rebelilor faţă de impunerea dictatorială a purtatului măştii. Ura credincioşilor şi a românilor tradiţionali în general pentru hăituirea Bisericii.

Partidul Mişcarea Populară era – cel puţin în viziunea lui Traian Băsescu – o formaţiune de tip conservator. Ar fi fost normal ca toate temele conservatoare – a bisericii, a familiei, a naţiunii – abandonate de PNL, ba chiar batjocorite de un partid căruia Klaus Iohannis i-a impus o politică de tip USRPLUS, să fie preluate de PMP. De pe poziţiile conservatoare, PMP ar fi trebuit să atace dur Guvernul şi pe Klaus Iohannis. N-a făcut-o. Şi atunci electoratul conservator a mers către Alianţa Pentru Unirea Românilor. AUR a rupt cele mai multe voturi de la PMP tocmai prin adoptarea, într-o formulă violentă, a temelor conservatoare.

Tot Pandemia, ajutată şi de atacurile isterice ale lui Klaus Iohannis împotriva PSD, a împărţit electoratul mai mult ca niciodată în Pro şi contra PSD. Contra PSD a fost prezentat de Klaus Iohannis doar PNL. Şi prin funcţionarea votului util, PMP a rămas fără electorat. E mai mult decît semnificativ că în ultima săptămînă de campanie, presimţind dezastrul, PMP a trecut la atac de pe poziţii conservatoare, apelînd din nou la Traian Băsescu. Era însă prea tîrziu.

Victimă a radicalizării electoratului în condiţiile Pandemiei a fost şi Pro România.

Partidul lui Victor Ponta a obţinut doar 4,13 % la Senat şi 4,09 % la Camera Deputaţilor.

Pro România a fost înfiinţat pe 20 februarie 2018. Prin urmare partidul a participat pînă acum la puţine confruntări electorale. Rezultatele nu sînt atît de convingătoare încît să putem schiţa un drum din 2018 pînă acum:

6,44% voturi la europarlamentarele din 26 mai 2019

4,95% la votul politic de la localele din 27 septembrie 2020.

Raportarea la alegerile anterioare n-ar vorbi de un eşec la parlamentarele din 6 decembrie 2020. Eşecul apare din ambiţiile acestui partid, din personalitatea lui Victor Ponta şi a lui Călin Popescu Tăriceanu. Amîndoi foşti premieri, ei n-au reuşit să promoveze partidul în Parlament. Putem vorbi de un eşec şi dacă ne gîndim că Pro România fost înfiinţat şi a pariat pe asta drept alternativă la PSD. Ar fi fost de aşteptat ca voturile din partea Stîngă să fie împărţite de PSD cu ProRomânia, aşa cum voturile din partea Dreaptă au fost împărţite de PNL cu USRPLUS.

Faţă de PMP formaţiunea lui Victor Ponta, întărită cu ALDE, a intrat în alegerile parlamentare cu handicapul dezastrului de la locale. Tot de la Locale Pro România a venit cu povara imaginii de formaţiune care a lucrat-o pe Gabriela Firea. Nenorocita alianţă cu Robert Negoiţă, personaj compromis total în ochii PSD-iştilor prin înjunghierea politică a celei care îi era prietenă de familie, dar şi prin TeFeL-izarea penibilă de ultimă oră, a făcut ca electoratul PSD să se depărteze de Pro România. Un cuvînt greu de spus l-a avut şi şmecheria lui Klaus Iohannis de a ocoli Pro România în desemnarea adversarului, văzut exclusiv ca fiind PSD. Să adăugăm faptul că deşi intitulat Pro România partidul a evitat susţinerea unui suveranism făţiş. Acea parte a electoratului PSD nostalgică după politica PSD din anii Liviu Dragnea a plecat de la PSD-ul lui Marcel Ciolacu, dar nu s-a dus sper Pro România, ci spre AUR. Spre deosebire de mulţi comentatori eu nu văd Pro România un partid scos deplin din joc. Victor Ponta rămîne mai departe o personalitate a vieţii noastre publice, unul dintre cei mai buni politicieni ai noştri. Dacă se va munci mult mai serios ca pînă acum la identitatea partidului şi mai ales la organizarea partidului, redus deocamdată la un singur lider, Victor Ponta, dacă Silviu Predoiu nu se va resemna şi-şi va spune cuvîntul ca organizator, Pro România ar putea supravieţui şi ca partid neparlamentar.

La alegerile din 6 decembrie 2020, USR în alianţă cu PLUS a obţinut următoarele rezultate: Senat, 15,86% voturi, Camera Deputaţilor, 15,37% voturi.

USR a fost înfiinţată pe 21 august 2016. A participat la următoarele alegeri:

Alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016. Scor: Senat, 8,92% voturi, Camera Deputaţilor, 8,60% voturi.

Alegerile europarlamentare din 26 mai 2019, în alianţă cu PLUS: 22,36% voturi.

Alegerile locale din 27 septembrie 2020, în alianţă cu PLUS: 6,65% la votul politic.

Raportarea trebuie făcută la europarlamentare, pentru că au fost, ca şi cele din 6 decembrie 2020, alegeri strict politice, mai puţin dependente de structurile din teritoriul ca alegerile locale.

USRPLUS a obţinut 15% din voturi. Prin raportare la europarlamentare e un eşec. Ar fi fost normal ca partidul să crească de la europarlamentare încoace, mai ales că a devenit vizibil pe scena publică. E un eşec şi prin raportare la ambiţiile alianţei, stimulate de Sondajele de opinie. Toate dădeau USRPLUS un procentaj de peste 20%. Profeţiile privind un succes zdrobitor al USRPLUS la scrutin se bazau pe un calcul simplu:

După opt ani de deţinere a Puterii de către PSD, fie guvernamentale, fie parlamentare, în 2020 balanţa înclina puternic spre Dreapta. Electoratul anti-PSD avea de ales între PNL şi USRPLUS. PNL se afla la guvernare. Şi la Guvernare, PNL comitea erori grosolane în administrarea Pandemiei. Era normal ca USRPLUS, partid de Opoziţie, să denunţe aroganţa din comunicare, afacerile dubioase ale camarilei PNL, încălcarea Constituţiei de către Klaus Iohannis. În administrarea Pandemiei PNL se remarca prin sfidarea cerinţei de Un Altfel de Politică. Şi în aceste condiţii voturile s-ar fi deplasat de la PNL la USRPLUS.

Un timp, USRPLUS s-a manifestat de pe poziţiile critice faţă de Guvern. A venit însă chemarea lui Dan Barna la Cotroceni, unde Klaus Iohannis i-a fluturat pe la nas friptura participării la guvernare. Ca şi în cazul PMP, alianţa a fost rugată să înceteze atacurile. Şi le-a încetat în ultimele două săptămîni de campanie. Şi atunci voturile s-au dus către Alianţa pentru Unirea Românilor. USRPLUS s-a aruncat la ministerele cele mai grele din noul Guvern. Cu un procentaj de doar 15%, USRPLUS va avea chiar probleme de supravieţuire ca partid prin erodarea care o va lovi în condiţiile unui amatorism evident în materie de administrare a ţării. Mai ales că va trece mult timp pînă cînd Dan Barna va realiza că e la putere şi nu mai departe în Opoziţie.

La alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020, PNL a avut următoarele rezultate: Senat, 25,58% voturi, Camera Deputaţilor, 25,19% voturi.

El s-a situat astfel pe locul doi, după PSD. PNL nu e însă PNL din anii 1990-2014. E un partid ivit din fuziunea a două partide de Guvernămînt, PDL şi PNL. După alegerea lui Klaus Iohannis ca preşedinte al României, pe 16 noiembrie 2014, PNL şi PDL au fuzionat şi au adoptat un nou statut.

După fuziune, PNL a obţinut următoarele rezultate:

La localele din 5 iunie 2016, la votul politic, 30,64%.

La parlamentarele din 11 decembrie 2016, 20,42% din voturi.

La europarlamentarele din 26 mai 2019, 27%.

La localele din 27 septembrie 2020, la votul politic, 30,76% din voturi.

Sub 25%, scorul de acum, a obţinut PNL doar la parlamentarele din 2016. Prin raportare la ele, alegerile din 6 decembrie 2016 par să fi fost un succes. Nici vorbă de succes. Aceasta deoarece PNL a venit în 6 decembrie 2020 după opt ani de putere PSD. Mai ales prin anii 2017-2019, PSD a ajuns să exaspereze electoratul. 2020 a fost un an al înclinării balanţei spre Dreapta. Şi ea s-a înclinat, putem spune, dacă adunăm procentajele PNL cu cele ale USRPLUS. Peste 40% din electorat a votat cu Dreapta. Dacă adăugăm şi UDMR, formaţiune de Dreapta, şi aproape 5% ale PMP, avem 50% procentaj obţinut de forţele anti-PSD. Numai că această înclinare a balanţei nu i-a folosit la nimic PNL. Partidul s-a văzut obligat să împartă cu USRPLUS electoratul de Dreapta.

Prin raportare la ambiţii, eşecul e dezastruos. PNL vedea alegerile ca momentul de obţinere a unei majorităţi semnificative. Viitorul Guvern de Dreapta era gîndit ca alcătuindu-se în jurul PNL. Ceilalţi parteneri aveau să primească firimiturile.

Marele eşec al acestei ambiţii a fost dat de neintrarea PMP în Parlament. PNL s-a văzut constrîns să împartă Guvernarea cu USRPLUS.

Dar nu numai atît.

Alegerile au fost gîndite de PNL şi de Klaus Iohannis ca un moment de scoatere din joc a PSD. PSD a obţinut însă 30%, situîndu-se pe primul loc. Mai mult, PSD nu mai e în alianţă cu nici un partid. Grupurile parlamentare ale PSD au toate şansele să funcţioneze clar în confruntarea cu majoritatea de hăis-cea a coaliţiei de Centru Dreapta.

Acesta e cel mai mare eşec al PNL.

Că n-a reuşit să înfrîngă, nici acum, PSD”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro