Ion Cristoiu: Deşi nu va cîştiga alegerile, Donald Trump a cîştigat deja Referendumul

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, indiferent de cine va câştiga scrutinul prezidenţial din 3 noiembrie, Joe Biden sau Donald Trump, învingătorul trebuie să ţină cont de rezultatul votului care, de fapt, a fost un referendum, pentru a preîntimpina divizarea şi a pacifica America.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Am scris în ediţia anterioară a cristoiublog.ro sub titlul În America nu sînt alegeri prezidenţiale. În America e un Referendum pro sau contra Donald Trump:

<Pentru că – să fim serioşi! – în America nu sînt alegeri prezidenţiale. În America se desfăşoară un Referendum cu o întrebare simplă:

Vreţi ca Donald Trump să mai fie preşedintele Americii încă patru ani?

Teoretic, în America se confruntă doi candidaţi: Joe Biden şi Donald Trump. În realitate, se confruntă un Donald Trump cu Establishment-ul. Joe Biden candidează doar pentru că Donald Trump, dacă va fi înfrînt, trebuie înlocuit cu cineva la Casa Albă. Putea fi oricine şi orice în locul lui Joe Biden. Putea fi de exemplu năsucul Statuii Libertăţii sau ultimul etaj al Empire State Building. Bătălia nu e între Joe Biden şi Donald Trump. Bătălia e între Donald Trump şi Cei care nu-l mai vor preşedinte. Da, în noiembrie 2016, în America au fost alegeri. Doi candidaţi – Donald Trump şi Hillary Clinton – şi-au prezentat în faţa americanilor oferta. Americanii au fost seduşi de oferta lui Donald Trump. Sînt sigur că mulţi dintre cei care l-au votat au făcut-o nu numai pentru a spune Nu încercării de a constitui în America o Dinastie, Dinastia Clinton (după el venea nevasta-sa, după nevastă fiică-sa, apoi nepoată-sa şi tot aşa pînă la finele secolului), dar şi pentru că n-au ştiut în ce constă în realitate Programul lui Donald Trump. Acum americanii ştiu cine e Donald Trump. Nu din timpul campaniei electorale (nu cred că ar fi fost nevoie de aşa ceva în cazul lui Trump), ci din timpul mandatului. Acum americanii ştiu părerile adversarilor interni şi externi ai lui Donald Trump. Ştiu stilul de a conduce al lui Donald Trump. Dar mai ales ştiu, spre deosebire de anul 2016, ce va face Donald Trump dacă va fi reales. De aceea în SUA nu sînt alegeri. În SUA se desfăşoară un referendum asupra celor patru ani de mandat al lui Donald Trump.>

La ora la care scriu şi public noul comentariu consacrat confruntării din SUA nu se ştie cine va fi preşedinte, Donald Trump sau Joe Biden, deşi mersul numărării îi dă cîştig de cauză lui Joe Biden. După un timp în care Donald Trump era dat cîştigător, au venit surprizele din ultimele state care au închis votul. Rezultatele sînt acum net în favoarea lui Joe Biden. Donald Trump mai poate cîştiga doar dacă apelează la Curtea Supremă de Justiţie, şi doar dacă are argumente pentru a cere ca voturile prin corespondenţă venite după ziua votului propriu-zis să nu fie luate în seamă.

După opinia mea, cine va fi declarat preşedinte (pentru că se pare, asta va fi formula) n-are importanţă. Importanţă are, şi încă una crucială, faptul că Referendumul a fost cîştigat de Donald Trump!

Aşa cum arătam în editorial, prin raportare la 2016, în 2020, americanii au votat în cunoştinţă de cauză. Ei au avut în faţă, pentru a opta, nu două programe, nu doi candidaţi, nu două oferte, ci experienţa reală a mandatului de patru ani al lui Donald Trump. Date fiind campaniile sîngeroase duse de coaliţia politico-mediatică Jos Trump! experienţa reală a mandatului a fost filtrată şi evident prezentată tendenţios americanilor ca una dintre cele mai nefaste administraţii din istoria SUA. Înainte de 3 noiembrie 2020, electoratul american a avut posibilitatea să-şi facă o imagine completă despre ce ar însemna încă patru ani cu Donald Trump la Casa Albă. Judecînd după imaginea lui Donald Trump în presa americană, după tulburările de stradă din vară, după criticile liderilor occidentali, după insultele aduse lui Donald Trump de vedetele de la Hollywood, după sondajele de opinie care-l dădeau pe Joe Biden drept cîştigător din prima seară cu un procentaj de peste 10% peste Donald Trump, ar fi fost de aşteptat ca votul să fie un tsunami în favoarea lui Joe Biden. Fie că ieşeau să voteze împotriva lui Donald Trump cei care-l votaseră în 2016, fie că respectivii, dezamăgiţi, şedeau acasă. Impresia pe care campania politico-mediatică s-a străduit s-o creeze despre Donald Trump a fost a unui preşedinte pe care zeci de milioane de americani aşteaptă alegerile din 2020 pentru a-l da de-a dura pe scările Casei Albe. Şi iată, rezultatul alegerilor e atît de strîns încît cu greu se va putea departaja un învingător. Dacă Joe Biden ajunge preşedinte – ceea ce şi cred că se va întîmpla – va fi preşedintele unui scor chinuit, al unei victorii obţinute cu greu şi cu suspiciunea de fraudare. Una ar fi fost să cîştige în fanfare, aşa cum profeţeau presa, democraţii, ONG-urile, casele de sondaje, şi alta e să cîştige puchinos, la o diferenţă infimă.

S-a ajuns la această situaţie, pentru că înşişi democraţii şi susţinătorii lor din presă s-au concentrat exclusiv pe votul negativ, pe campania Nu-l votaţi pe monstrul Donald Trump!, pentru că aşa şi pe dincolo. Recomandarea Votaţi-l pe Joe Biden, că-i băiat gigea! a trecut în plan secund. Aşadar, adversarii lui Donald Trump au transformat alegerile prezidenţiale într-un Referendum Pro sau Contra Trump. Oricît ar părea de ciudat, scorul uriaş obţinut de Donald Trump a fost şi rezultatul acestei transformări a unor alegeri prezidenţiale într-un referendum privind cei patru ani de mandat ai lui Donald Trump. Fireşte, milioane de americani au dat votul lui Donald Trump pentru ca acesta să fie încă patru ani preşedinte. Mult mai important, ei au ieşit la vot pentru a răspunde provocării lansate de duşmanii lui Donald Trump:

Nu-i aşa că apreciaţi drept dezastruoşi cei patru ani de mandat ai lui Donald Trump?

Şi peste 67,70 de milioane de americani s-au grăbit să meargă la vot pentru a face sîc! tuturor celor care de dimineaţă pînă seara l-au diabolizat pe Donald Trump.

Acest vot e cu atît mai important cu cît el a fost dat în pofida campaniei politico-mediatice menite a crea şi dezvolta Complexul de inferioritate la electoratul lui Donald Trump. O parte uriaşă a electoratului n-a fost de acord o clipă cu contestarea violentă a lui Donald Trump în presă şi în stradă. Spre deosebire de electoratul anti-Trump, el n-a ieşit în stradă să protesteze în favoarea lui Donald Trump, n-a dat buzna în studiouri pentru a-i lua la pumni pe ziariştii transformaţi în călăi mediatici. A aşteptat răbdător alegerile, în care au văzut un Referendum, şi au ieşit la vot pentru a le da peste bot celor care s-au străduit să-i convingă că Donald Trump e un monstru.

 Dacă ajunge preşedinte, Joe Biden nu poate trece cu vederea rezultatul Referendumului. El trebuie să vadă – dacă n-a făcut-o încă – şi ce aspecte ale politicii lui Trump au fost validate prin referendum. Eu, de exemplu, cred că principalul aspect l-a constituit America First! Înţelegînd prin asta nu atît măreţia Americii în lumea de azi, cît mai ales întoarcerea preşedintelui către America însăşi, către problemele ei, către interesele ei. Tot timpul Războiului rece America s-a preocupat de interesele ţărilor occidentale. După încheierea Războiului rece America a continuat să se preocupe de apărarea ţărilor occidentale în faţa ameninţărilor venite din alte părţi ale lumii. Între timp ţările occidentale, beneficiind de umbrela americană, s-au dezvoltat din punct de vedere economic, s-au îngrijit de lucrări publice, de protecţia socială. America First a lui Donald Trump înseamnă o Americă obligată să-şi vadă interesele proprii într-o lume a Războiului economic mondial în care multe ţări pînă nu demult partenere din punct de vedere militar sînt acum adversare ale Americii din punct de vedere economic.

Evident, dacă Donald Trump cîştigă trebuie să ţină şi el cont de electoratul care a votat împotriva sa votîndu-l pe Joe Biden. Şi el trebuie să vadă ce aspecte ale politicii sale au fost respinse de o mare parte a electoratului şi apoi să renunţe la ele.

Numai în aceste condiţii, cel care va învinge va reuşi să pacifice o Americă în pragul divizării isterice”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro