Ion Cristoiu: O enigmă postdecembristă: Deşi ştia că nu va face majoritatea, Klaus Iohannis l-a desemnat totuşi pe Dacian Cioloş

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că preşedintele Iohannis ştia când l-a desemnat pe Dacian Cioloş premier că acesta nu va reuşi să strângă o majoritate parlamentară în jurul său, iar eşecul liderului USR s-a confirmat în aceste zile, în condiţiile în care PNL şi UDMR anunţaseră deja că nu vor refacerea coaliţiei sub conducerea useriştilor.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Premierul desemnat, Dacian Cioloş, a depus luni, 18 octombrie 2021, în Parlament, programul de guvernare şi lista miniştrilor din Guvernul minoritar USR. Potrivit procedurilor, marţi, 19 octombrie 2021, vor avea loc audierile miniştrilor în Comisii, iar miercuri, 20 octombrie 2021, va avea locul votul în plenul Camerelor reunite.

Pînă aici nimic deosebit faţă de investirile de Guvern în postdecembrism. Fie după alegeri, fie în urma unei Moţiuni de cenzură care a dat jos Guvernul, preşedintele desemnează un premier. Acesta întocmeşte programul de Guvernare şi trece prin organismele colective ale partidului lista cu propuneri de miniştri. După care merge în Parlament pentru votul de investitură. În postdecembrism s-a încetăţenit tradiţia ca un premier desemnat să fie pînă la urmă şi un premier votat. Din cauza acestei tradiţii, preşedintelui i se atribuie puteri anticonstituţionale în materie de desemnare. Altfel spus, deşi preşedintele trebuie să desemneze un premier numai şi numai după ce s-a convins că respectivul poate forma o majoritate, s-a creat impresia că preşedintele poate desemna şi un premier despre care ştie că nu va forma majoritatea. Şi cu toate acestea, pînă la urmă premierul desemnat devine premier votat. Această impresie a stat la baza unei bizarerii după alegerile din 2012. Deşi USL obţinuse un procent zdrobitor, Victor Ponta s-a grăbit să accepte un Pact pe Justiţie propus de Traian Băsescu. El s-a temut că Traian Băsescu va desemna pe un alt lider USL decît el, preşedintele PSD, să facă majoritatea şi respectivul, fără a fi preşedintele PSD, avea să reuşească. După expirarea mandatului, Traian Băsescu a mărturisit că totul a fost o cacealma. N-avea cum să desemneze pe altcineva decît Victor Ponta.

De ce a funcţionat cacealmaua?

Pentru că în politica românească te poţi aştepta la orice.

Inclusiv la faptul că altcineva decît liderul partidului biruitor în alegeri să facă majoritatea. Oportunismul moldo-valah îşi spune cuvîntul. Politicienii dintr-un partid trec fără să clipească de partea celui desemnat să împartă friptura.

Rolul consultărilor e cel de a oferi preşedintelui un tablou al posibilelor majorităţi. Deşi vin separat la consultări, în clipa cînd ajung la Cotroceni, partidele au negociat deja majoritatea. În unele cazuri ea e deja formată dinainte de alegeri sau înainte de Moţiunea de cenzură. Stînd de vorbă cu fiecare în parte, preşedintele îşi dă seama, după propunerile de premier, cine va forma majoritatea. Dacă, de exemplu, două partide propun acelaşi premier şi dacă ele fac majoritatea, preşedintele desemnează pe respectivul drept premier.

Aşadar, un premier desemnat e în aceste condiţii ca şi votat. Constituţia prevede că desemnatul îşi poate depune mandatul înainte de a ajunge la vot. În practică s-a întîmplat asta o singură dată. După alegerile din 2008, cînd Teodor Stolojan şi-a depus mandatul. Din motive personale şi nu pentru că a eşuat în formarea majorităţii. Nu ştiu pînă acum vreun caz în postdecembrism în care premierul desemnat să meargă în Parlament şi să cadă la votul de investitură. Din cele două motive, pe care ţin să le repet:

1) Preşedintele nu desemnează un premier dacă nu are certitudinea că respectivul va face majoritate.

2) Dacă premierul desemnat îşi dă seama, după consultări, că nu poate forma Guvernul, îşi depune mandatul.

Toate acestea nu sînt valabile cînd preşedintele şi partidele decid să fie anticipate.

Într-o astfel de situaţie (cea a lui Ludovic Orban din martie 2020) premierul e desemnat ştiind c-o să cadă, iar toată figuraţia sa ulterioară e o comedie.

Pe 11 octombrie 2021, la prima rundă de consultări, preşedintele s-a confruntat cu următoarea situaţie:

PNL şi PSD n-au propus un premier; nici AUR, Călin Georgescu n-a fost propus oficial. UDMR l-a propus pe Kelemen Hunor, dar numai pe-o durată de cîteva luni. USR a venit cu propunerea Dacian Cioloş.

Pe 5 octombrie 2021, spre seară, după trecerea Moţiunii de Cenzură, Klaus Iohannis a declarat:

<Aşadar, este nevoie de soluţii şi este momentul pentru decizii mature. Este nevoie de decizii mature din partea politicienilor, din partea partidelor politice. Pentru a da timp partidelor politice să se întrunească în forurile interioare, să găsească abordări mature şi să vină cu ele la consultări, voi convoca consultări cu partidele politice abia săptămîna viitoare. Acum se cere maturitate şi responsabilitate.>

Declaraţia lăsa să se înţeleagă că preşedintele îşi dă seama de imposibilitatea formării prea repede a unei majorităţi. Pentru a nu convoca partidele degeaba, el a amînat consultările pentru săptămîna viitoare. Anunţul a fost făcut marţi, 5 octombrie 2021. Preşedintele dădea partidelor o săptămînă pentru a negocia între ele, astfel încît să vină la consultări cu o majoritate deja constituită. Într-o conferinţă de presă ţinută a doua zi, Klaus Iohannis a explicat de ce n-a convocat partidele la consultări imediat după Moţiunea de cenzură:

<Cred că este nevoie de zile bune pentru ca toată lumea să ajungă pe pămînt ... Politicienii au ajuns să aibă declaraţii anti-toate. Toată lumea este împotriva tuturor. Nu se poate aşa ... M-am gîndit că vor dura cîteva zile pentru ca acest entuziasm nemotivat [în legătură cu căderea Cabinetului Cîţu] să se estompeze puţin. Oamenii ajung să-şi pună întrebarea acum şi să înceapă discuţii serioase, mature, pentru că altfel problemele vor deveni mai îngrijorătoare>.

Joi, 7 octombrie 2021, în chip surprinzător, Klaus Iohannis anunţă începerea consultărilor luni, 11 octombrie 2021. Între timp, nu se conturase nici o majoritate. Toată lumea era convinsă că preşedintele a convocat consultările doar aşa, de ochii lumii, să nu se spună că tace şi nu face. Date fiind declaraţiile anterioare şi situaţia din decembrie 2020, cînd convocase un alt doilea tur de consultări, se paria că Klaus Iohannis va face loc şi unui al doilea tur.

Înaintea consultărilor, USR a anunţat că merge la Cotroceni cu propunerea Dacian Cioloş.

PNL şi UDMR au reacţionat imediat prin precizarea că nu vor reface Coaliţia sub conducerea USR. Nu era nici o îndoială că prima rundă de consultări avea să fie un eşec.

Nici un partid nu putea veni la Cotroceni cu o majoritate deja constituită.

Cu toate acestea, preşedintele desemnează ca premier pe Dacian Cioloş. În declaraţia privind desemnarea el ţine să precizeze şi principalele obiective ale noului Guvern. E vorba de rezolvarea unor urgenţe, misiune trecută şi în Programul USR.

Cine să creadă că preşedintele l-a desemnat pe Dacian Cioloş convins că acesta va forma o majoritate?

Suspiciunea c-a ştiut de eşecul lui Dacian Cioloş s-a confirmat în aceste zile.

Desemnarea lui Dacian Cioloş rămîne o enigmă.

O mare enigmă postdecembristă.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro