Ion Cristoiu: S-au încheiat cei doi ani de Pandemie. Doi ani de aberaţii. Doi ani de jaf

Vineri, 4 martie 2022, preşedintele României, Klaus Iohannis, a făcut o Declaraţie de presă cu valoare de Mesaj către Naţiune prin care a proclamat de la cel mai înalt nivel de conducere a ţării:

Sfîrşitul Pandemiei.

Din punct de vedere practic, Klaus Iohannis a ieşit în spaţiul public pentru a dezvălui decizia luată de el după „o şedinţă de evaluare cu toţi responsabilii din domeniu” de a nu mai prelungi dincolo de 8 martie 2022 starea de de alertă. Cu acest prilej, domnia sa a ţinut să precizeze:

„Am convocat astăzi o şedinţă de evaluare cu toţi responsabilii din domeniu, în urma căreia am hotărît să nu mai prelungim dincolo de 8 martie starea de alertă instituită în România. Ministerul Sănătăţii este cel care urmează să gestioneze în continuare evoluţia epidemiei, care sperăm că se apropie de final.

Odată cu ridicarea stării de alertă, vor fi eliminate şi o serie de măsuri care au fost în vigoare pînă acum. Măsurile complete vor fi anunţate şi explicate pe larg, în perioada imediat următoare, de autorităţile abilitate.”

De doi ani, de cînd durează Războiul mondial numit Lupta cu Pandemia, cînd se decideau măsuri de relaxare, Klaus Iohannis îşi consacra întreg discursul prezentării amănunţite, pînă la nivel de moaşă comunală, a măsurilor de relaxare, dar şi a interdicţiilor care rămîn în vigoare. De data asta sarcina anunţării şi explicării măsurilor pe care el şi-o asuma cu bucuria celui care alte lucruri cît de cît bune nu avea cum să anunţe, a fost transferată „autorităţilor abilitate”. Din întreg discursul, partea despre ridicarea stării de alertă a fost expediată într-un fragment din debutul intervenţiei. Restul alocuţiunii a fost consacrat Bilanţului Războiului dus de România cu Coronavirus. N-a fost vorba de un Bilanţ de etape, ci de unul final. Chiar dacă a ţinut să ne avertizeze că „trebuie să rămînem vigilenţi şi pe mai departe” şi că „obiceiurile bune de prevenţie, dobîndite în ultimii doi ani, trebuie menţinute” (să ne spălăm mai departe pe mîini, evident), totuşi Klaus Iohannis a proclamat sfîrşitul Pandemiei degradînd Pandemia la nivel de Epidemie. E ceva asemănător degradării unui ciclon la nivelul de vînt puternic.

Că e vorba de proclamarea solemnă a Finelui de Pandemie ne-o arată grija lui Klaus Iohannis de a mulţumi pe toată lumea angajată în Război prin pupici publici la cel mai înalt nivel. Au primit pupici, pe rînd, autorităţile, cadrele medicale, cetăţenii şi românii în general. A rămas fără pupici presa miluită.

Explicabil.

Klaus Iohannis ştie mai bine decît toţi că Liderii de opinie, influencerii, site-urile şi televiziunile de ştiri care s-au luptat nu cu Virusul, ci cu toţi cei care au încercat să gîndească şi cu mintea lor, nu numai cu cea a Autorităţilor, au primit de la Guvern pe faţă şi pe şest generoasa răsplată financiară a osîrdiei lor. Vor fi unii care-mi vor atrage atenţia că luptătorii pentru respectarea interdicţiilor absurde, chiar şi cu preţul punerii la îndoială a libertăţilor individuale, care au administrat bulane pe spatele celor care şi-au permis să se întrebe, care au creat şi întreţinut o atmosferă apocaliptică menită a înlesni frica, au făcut asta din convingere.

Răspunsul meu:

Vineri, 4 martie 2022, Klaus Iohannis a proclamat Sfîrşitul Pandemiei. Pe lîngă renunţarea la starea de alertă, asta înseamnă relaxarea absolută a populaţiei. Proclamarea s-a făcut brusc, de parcă preşedintele ar fi retezat cu un paloş capul balaurului. Sau ca să apelăm la o altă comparaţie, ca şi cum Coronavirus, speriat de Vladimir Putin, a luat-o la fugă din România, chiar dacă aceasta e membră NATO. Aşadar, începînd de vineri, 4 martie 2022, nu va mai exista pericolul unui nou val, nu va mai fi aglomeraţie la ATI şi, mai ales, la cimitire. Dacă vreunul dintre noi, dintre cei care au avut îndoieli în legătură cu Pericolul Coronavirus, ar fi făcut asta, întreaga armată pro interdicţii, pro-vaccin s-ar fi năpustit asupra respectivului făcîndu-l în fel şi chip în numele dreptului la viaţă. Vă mai amintiţi ce-a păţit celebrul regizor Cristi Puiu doar pentru că a îndrăznit să se întrebe de ce trebuie ca spectatorii filmului său să poarte mască? Dacă respectivii ar fi crezut sincer în Pericolul Pandemiei acum i-ar fi sărit în cap preşedintelui. După anunţarea Sfîrşitului Pandemiei, împotriva lui Klaus Iohannis nu s-a auzit nici măcar o tuse semnificativă.

Mult mai important, Klaus Iohannis n-a avut nici măcar o literă de mulţumire pentru Cioclii apocaliptici.

Raed Arafat, Virgil Musta, Ovidiu Jurma, Gabriel Diaconu, Dentista, Beatrice Mahler ne-au terorizat timp de doi ani, zi de zi, cu profeţiile lor apocaliptice, cu zbieretele de a respecta interdicţiile, cu bruftuluirea noastră, a românilor, pentru că sîntem proşti, deoarece nu-i ascultăm.

Deşi au fost instrumente oarbe ale Autorităţii în instaurarea şi întreţinerea Dictaturii Sanitare, Cioclii apocaliptici au fost tăiaţi de Klaus Iohannis de la raţia de pupici.

După cum era de aşteptat anunţul potrivit căruia Războiul cu Pandemia s-a încheiat, deoarece Pandemia a devenit Epidemie, a fost însoţit de un Bilanţ.

Cei doi ani de luptă cu Pandemia au fost doi ani de gafe, de bîlbîieli, de comunicare dezastruoasă, de aroganţă imbecilă, de prostie cu fes ale Autorităţilor.

Klaus Iohannis n-a suflat o vorbă despre asta.

Pentru el „unele deficienţe acute” nu şi-au avut cauza în proasta gestionare de către el şi acoliţii săi a Pandemiei, ci „în lipsa reformelor sistemice tocmai în domeniile de care aveau nevoie”. Dacă au lipsit reformele sistemice, s-ar fi cuvenit ca la finele Războiului preşedintele să anunţe măsuri pentru promovarea reformelor. N-a făcut-o.

Cei doi ani de Pandemie au fost anii celor mai mari cheltuieli nesăbuite din partea Autorităţilor.

Sub pretextul luptei împotriva Pandemiei n-a existat nici cea mai mică grijă pentru cheltuirea chibzuită a banului public.

De la izoletele care zac în depozite pînă la dozele de vaccin care vor fi aruncate la canal s-au aruncat bani pe fereastră de către Autorităţi.

Bani din taxele şi impozitele noastre.

Ca să nu mai vorbim de corupţia înfiorătoare înflorită în domeniul de achiziţii ale materialelor sanitare:

Dezinfectant, măşti, seringi, teste antigen, vaccinuri.

De mai multă vreme atrag atenţia că Parlamentul ar trebui să ceară Premierului să prezinte în Parlament un Raport amănunţit asupra felului în care s-au cheltuit banii în timpul Pandemiei.

Parlamentul înseamnă PNL, PSD, UDMR.

Cum să ceară Parlamentul acestor partide un astfel Raport cînd Clientela politică a Coaliţiei de guvernare a jefuit ţara în numele Pandemiei?

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro