ISTORIA FĂRĂ PERDEA / Florian Coldea: mit, legendă, adevăr

Rostirea unui nume iscă, de ani buni, în egală măsură teorii ale conspiraţiei, ridicări din sprîncene, valuri de antipatie, ori de zîmbete cu subînţeles. Părea şi încă pentru mulţi mai pare că e ”păpuşarul şef” şi deţine din umbră cheia tuturor evoluţiilor importante de pe scena publică a României: bagă oameni la închisoare, organizează filaje şi întîlniri de taină între decidenţi politici, face şi desface alianţe, influenţează partide, manipulează presa şi politicieni de top. E factotum. E generalul SRI Florian Coldea. O fi, n-o fi adevărat că acest om e printre cei mai puternici din România, rămîne de văzut. Cine ”se leagă” de el, nu termină cu bine, ajunge un marginal supus unui complot al tăcerii, dacă nu cumva mai rău. Risc şi eu, deşi “este capabil să îngroape orice şi pe oricine”, spunea despre el Ion Maranda, un fost general SRI care l-a cunoscut bine, ca fost şef al Contrainformaţiilor serviciului, pînă cînd a fost dat afară, veţi vedea de ce. 

 

 

Oficial, Florian Coldea este conferenţiar al Academiei Naţionale de Informaţii ”Mihai Viteazu”. Un fel de ”cimitir al elefanţilor” pentru cadre ale Serviciului Român de Informaţii, în care Coldea a avut o ascensiune fulminantă. Colonel la momentul numirii în funcţia de prim-adjunct al directorului SRI (în 27 iulie 2005), a fost avansat de preşedintele Traian Băsescu în mai multe rînduri (în 18 aprilie 2008, în 23 martie 2012 şi în 24 martie 2014), ajungînd la gradul de general-locotenent cu trei stele. Anterior numirii în funcţia de prim-adjunct al Directorului SRI, a deţinut diferite funcţii de conducere în cadrul Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului din Serviciul Român de Informaţii, calitate în care a ”gestionat” criza ”ostaticilor din Irak” – episod asupra căruia voi reveni pe larg. Ascensiunea lui s-a oprit la 12 ianuarie 2017, cînd a fost suspendat din funcţia de prim-adjunct al şefului SRI de către directorul Eduard Helvig, în urma dezvăluirilor făcute de fugarul Sebastian Ghiţă, care a probat că a fost în concedii de lux plătite de el, împreună cu Florian Coldea şi soţia acestuia. A urmat eliberarea din funcţie şi trecerea în rezervă, printr-un decret al preşedintelui Iohannis. 

 

 În calitatea de conferenţiar al Academiei Naţionale de Informaţii, Florian Coldea a început să predea în 2017 şi la Universitatea din Cluj, la un masterat de Securitate de la Facultatea de Istorie, care e făcut în strînsă colaborare cu ANI, ca un fel de ”pepinieră de cadre” a SRI-ului. Coldea se simte foarte bine la Cluj. În octombrie 2019, ca ”universitar”, a participat la o conferinţă de securitate la Timişoara, organizată de Universitatea de Vest, în parteneriat cu asociaţia ”New Strategy Center”, un serios ”think-thank” din România pe probleme de securitate. Spun serios, pentru că din consiliul său ştiinţific fac parte oameni pentru care bag mina-n foc, precum Dan Dungaciu, Cristian Diaconescu, Vlad Nistor, Iulian Fota sau Alexandra Gătej, despre care nu-mi pot imagina că sînt ”la mina” lui Coldea, care totuşi s-a aflat acolo. Nu contează prea mult ce a spus, în orice caz, se ştie, nu e tocmai un maestru al discursului: se bîţăie, se bîlbîie şi nu poate lega două fraze, tocmai de aceea ieşirile sale publice au fost atît de rare şi numai de nevoie. E greu să-mi imaginez cum e la cursurile sale de la Cluj. Ultima ieşire publică a enigmaticului general SRI Florian Coldea datează din februarie 2020, cînd a participat, nu se ştie la invitaţia cui, la ceremonia de recepţie a unei corvete construită de olandezii de la ”Damen Galaţi” pentru Forţele Navale ale Pakistanului. Asta e tot ce se mai ştie despre el.  

 

 

Florian Coldea s-a născut în 1971, în comuna Tîrnova din judeţul Arad, a absolvit un liceu industrial din municipiu şi a studiat un an si jumătate la Institutul Politehnic din Timişoara, de unde a plecat după ce a picat la rînd mai multe examene. Şcoala nu s-a prea lipit de el. Fostul senator Valer Marian, împreună cu ziaristul Ovidiu Ohanesian i-au vizitat în 2013 părinţii, la Tîrnova: tatăl, fost tractorist şi mama, agentul poştal al satului erau în continuare nemulţumiţi că singurul lor fiu a urmat ”cel mai prost liceu din Arad” şi a plecat apoi la Bucureşti, între ”mitici”, în loc să rămînă în Tîrnova, unde în tinereţe era foarte priceput, cărînd la piaţă şi vînzînd cartofii, varza şi zarzavaturile din sat cu un autoturism ARO cu remorcă, şi să vînzîndu-le în judeţul Arad şi în judeţele învecinate. Părinţii spuneau că a fost un copil cuminte şi timid şi s-au mîndrit cu fiul lor, pe care l-au vizitat la Bucureşti, unde fostul băiat de tarabă din piaţă are o vitrină plină de ”medalii şi alte tinichele primite de la americani”. Concluzia a fost că nici ei n-au înţeles prea bine cum a ajuns ”Florin” al lor ”mare şef”. 

 

Dar cum a ajuns Florian Coldea ”mare şef” în Serviciul Român de Informaţii, nu este neapărat un mister, în afara faptului că nu-l recomandau capacităţi deosebite. Mai întîi, faptul că a ajuns, după ce n-a fost în stare să urmeze Politehnica din Timişoara, unde a picat la rînd mai multe examene, la Institutul Naţinal de Informaţii (cum se numea pe atunci şcoala de ofiţeri ai SRI) se datorează poate mai puţin relaţiei sale cu Gheorghe Falcă, coleg şi prieten din studenţie, care şi el se afla pe atunci la începutul carierei politice, cît mai ales susţinerii din partea lui Dan Gheorghe, originar tot din judeţul Arad (din comuna Sinta, învecinată cu Tîrnova) şi rudă cu familia Coldea, influent general în serviciile secrete de după ’89, provenit din ”aripa dură” a Securităţii (colonel, adjunct al USLA). La INI a urmat Facultatea de Psihosociologie, absolvită în 1996, cînd nu a obţinut nota de trecere la licenţă, trecută doar anul următor, cînd a şi absolvit. 

 

Foştii săi colegi nu-şi explicau ulterior (sau nu îndrăzneau să o facă) cum mediocrul şi introvertitul lor coleg, misterios şi plin de morgă, pînă la a fi foarte arogant, un carierist interesat de parvenire, le-a ajuns totuşi şef. Ei l-au cunoscut cel mai bine cum era în realitate, fără orizont intelectual şi lipsit de capacitatea de comunicare, de discernămînt şi de spirit critic. Dar toate acestea păleau în faţa singurei calităţi cerute acolo: să fii capabil de orice. Cunpscîndu-i această ”calitate”, fostul său coleg Gheorghe Falcă, alături de fostul vicepremier din guvernul Tăriceanu, Gheorghe Seculici l-au susţinut pe maiorul Coldea din Inspectoratul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului în primăvara anului 2005 în faţa preşedintelui Traian Băsescu. Aveau căderea să o facă. Falcă, primarul Aradului era secretar executiv naţional al PDL şi fin de cununie al preşedintelui Băsescu, care-i năşise şi copilul. Vicepremierul Seculici era şi şeful Cultului adventist de ziua a şaptea din Romȃnia, cu relaţii importante în Statele Unite ale Americii. Băsescu avea atunci nevoie ca de aer, în criza ostaticilor din Irak, de o persoană de încredere, capabilă de orice, cît şi de relaţii ”în State” pentru muşamalizarea scandalului răpirii ziariştilor. Ascensiunea lui Florian Coldea arată că nici în Serviciul Român de Informaţii, ca peste tot, competenţa nu întrece propteaua politică la nivel înalt. 

 

 

Anunţul răpirii a trei jurnalişti în Irak în 28 martie 2005 a pus România pe jar. În păienjeniştul de scenarii care au intoxicat presa atunci, nu s-a putut întrevedea adevărul. Cei trei, Marie-Jean Ion, fiica senatorului de Buzău Vasile Ion, Florin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian au ajuns în Irak printr-o ”sponsorizare” a lui Omar Hayssam, care a aranjat acolo, prin omul său de casă, Mustafa Munaf, trimis să-i însoţească pe jurnalişti, ”răpirea” regizată a celor trei, care a şi apărut iniţial la televizor. Urmau să fie ”eliberaţi”, cu mare pompă, într-o lovitură de imagine, de preşedintele Băsescu, căruia generalul SRI Ion Ştefănuţ, superiorul lui Coldea, îi pregătise acest cadou, în colaborare cu Hayssam, care căuta să intre în graţiile preşedintelui nou ales şi să şteargă cu buretele fosta sa colaborare strînsă cu PDSR-ul şi implicarea în vaste acţiuni de contraband, care au ajuns în cele din urmă să fie cercetate penal. Numai că totul s-a dus de rîpă, cînd ”răpitorii” artizanali şi cei patru, ziariştii plus Munaf (poreclit ”Pămătuf” de angajaţii români ai lui Hayssam) au fost toţi răpiţi, de astă dată de terorişti adevăraţi. Asta da criză!

 

Şeful contrainformaţiilor din SRI, generalul Ion Maranda a înaintat atunci un raport, în care explica pe larg cele de mai sus, dar a fost trecut imediat în rezervă. Detaliile organizării răpirii chiar de către SRI ar fi aruncat în aer atît institiuţia, cît şi poziţia beneficiarului ei de imagine, Traian Băsescu. Generalul Maranda mi le-a împărtăşit cu lux de amănute, cînd eram consilier pe probleme de securitate al premierului Tăriceanu şi le pot spune acum – neavînd certificat ORNISS, graţie aceluiaşi Băsescu, secondat de Coldea, eu nu trebuie să ”păstrez secretul 50 de ani”, cum spunea rîzînd preşedintele despre detaliile răpirii. 

 

Era deci nevoie de cineva care, pe de o parte, să obţină, oricît ar costa, eliberarea ostaticilor şi pe de altă parte de altcineva să şteargă orice urmă care ar fi condus către SRI, unde se găseau adevăraţii organizatori ai răpirii iniţiale, un act ratat de intervenţia adevăraţilor terorişti răpitori. În ceea ce priveşte primul aspect, aici s-a apelat la generalul SIE Adrian Isac, dar adevăratul negociator a fost doctorul Mohammad Yassin, ca trimis special al preşedintelui Băsescu. După 11 ani de la ”afacerea Răpirea din Irak”, fostul preşedinte a recunoscut public relaţia sa cu dr.Yassin, ajuns ”moştenitorul” imperiului afacerilor lui Omar Hayssam, cît şi că îl cunoscuse şi pe tatăl acestuia pe vremuri, în portul sirian Tartous.

 

S-au întors în ţară pe 22 mai 2005 doar cei trei ziarişti, mai puţin Munaf, predat fără prea mare tam-tam în Irak autorităţilor americane. Cum spune prietenul meu Ovidiu Ohanesian, singurul care nu a cunoscut dinainte ”scenariul răpirii”, în excelenta sa carte ”Afacerea Răpirea din Irak”, ”cine a decis predarea lui Munaf americanilor, acela a organizat şi răpirea”. Cine să fie oare? Dar, să-i dau cuvîntul lui Ovidiu: ”În avion, la întoarcerea din Bagdad, am fost însoţit de colonelul SRI Florian Coldea, cunoscut ca omul de casă al preşedintelui Traian Băsescu, ulterior, numit în conducerea instituţiei şi ridicat la gradul de general. Nici astăzi nu ştiu ce competenţe avea SRI într-o operaţiune specială desfăşurată pe teritoriu străin. Întorşi în ţară, am fost săltaţi cu delicateţe de pe Baza aeriană 90 şi duşi cu o maşină aparţinînd Serviciului Român de Informaţii, la vila lui Drăghici, fost ministru de interne dejist, pentru un aşa-zis debriefing. Am fost supravegeaţi continuu de zeci de ofiţeri SRI sub conducerea aceluiaşi Coldea. În fapt, fără voia mea, fără acces la telefoane sau avocat, timp de trei zile, am fost supus unei verificări complexe”. Rostul acesteia l-a desluşit puţin mai tîrziu: ”Băsescu şi Radu Timofte, nedespărţiţi, ne-au vizitat în fiecare seară. Colonelul Florin Coldea, viitorul prim-adjunct al directorului SRI, a fost maestru de ceremonii. Sincer cum îl ştim şi sătul de discuţii protocolare, Traian Băsescu ia taurul de coarne. „Măi copii, ce vreţi voi de la mine ?”. În rest, vorbe despre senatori PSD şi agenţii semiguvernamentale de spionaj. O ofertă de compromis. Sinceritatea preşedintelui Băsescu. Nu pentru debriefing am fost ţinuţi trei zile în custodia sereiului. Era o chestiune de atitudine: pro sau contra Băsescu”. 

 

”Maestrul de ceremonii” Florian Coldea s-a asigurat că totul va merge conform planului şi că nimic nu va ”transpira”. Ceea ce i-a asigurat cheia succesului în carieră, cît şi controlul asupra unei mari sume de bani, evaporată cu prilejul negocierilor cu teoriştii pentru eliberarea ostaticilor, cînd s-au delapidat între 3 şi 4 milioane de euro, după cum susţinea Ciprian Nastasiu, fostul procuror şef adjunct al DIICOT şi anchetator în dosarul ”Răpirea din Irak”, în cartea sa intitulată ”Prădarea Romȃniei” apărută în 2009, care a trecut pe atunci, în plin ”băsism”, neobservată.  Pe lîngă ”secretul” operaţiunii privind eliberării ostaticilor, publică şi binemeritată a apărut acţiunea lui Traian Băsescu, de promovare a lui Florian Coldea, la vîrsta de 34 de ani, în funcţia de prim-adjunct al directorului SRI, cu rang de secretar de stat. Meritase, cel puţin aşa se vedea atunci, dinafara poveştii desfuşurate în realitate.

 

”Mecanismul de muşamaizare” care a lucrat direct sub coordonarea colonelului Coldea a făcut dovada capacităţilor acestuia în faţa preşedintelui. Totul s-a desfăşurat în complexul ultrasecret al SRI K2-K4 şi T14, unde, cum spune acelaşi Ohanesian, ”ani mai tîrziu, crema anticorupţiei se întîlnea acolo, la tăiat de porc pentru degustare de şorici”, organizînd ”actele de justiţie” care s-au desfăşurat conform protocoalelor ilegale dintre SRI, Parchetul General şi Direcţia Generală Anticorupţie, ale căror artizani, în beneficial integral al preşedintelui Băsescu au fost Florian Coldea şi Laura Codruţa Kovesi. Proaspătul general SRI după rezolvarea ”crizei ostaticilor” era deja în fruntea bucatelor, la masa cu meniu secret. Prin decizia preşedintelui Băsescu, căruia-i cîştigase încrederea, a ajuns să coordoneze toată activitatea informativ – operativă a Serviciului Român de Informaţii, vreme de peste un deceniu. 

 

Florian Coldea a exercitat un control riguros asupra subordonaţilor din SRI, împiedicînd orice posibilă defecţiune şi conducînd cu o mînă de fier ample operaţiuni, descrise mai jos. L-a ajutat şi soţia, Dorina Negru, ca şi el ardeleancă, din Zalău, fostă colegă de facultate, promovată de Radu Timofte (în graţiile căreia aceasta intrase) ca şefă a Serviciului de Protocol al SRI. Apoi prin intervenţia soţului, ea a ajuns director adjunct al Centrului de Psihologie al SRI. Mecanismul funcţiona simplu şi eficient: avizul psihologic periodic este obligatoriu pentru cadre, iar doamna Coldea putea lesne să-i înlăture din activitate pe cei susceptibili de a nu urma fără crîcnire ordinele soţului ei, pus în slujba preşedintelui.

 

Ca om de casă al lui Traian Băsescu, ”justiţiarul” Codea i-a avut în grijă, ţinîndu-i departe de braţul legii pe Elena Udrea, pe ex-premierul Teodor Stolojan (în dosarul ALRO), pe fostul preşedinte al ANAF Sorin Blejnar şi pe mulţi alţii. Cu totul alta era situaţia în cazul inamicilor preşedintelui, unde generalul Coldea a acţionat drept organizator al acţiunilor de poliţie politică, prin interceptări, filaje, adunarea de informaţii de la diverse agenţii şi de la fisc, puse după caz la îndemîna procurorilor prin transformarea justiţiei în ”cîmp tactic”, pentru a controla, compromite ori anihila orice împotrivire la adresa lui Traian Băsescu din partea adversarilor politici, a unor magistraţi care refuzau să se pună sub controlul SRI, ori a unor patroni şi lideri de opinie din mass-media – iar în cei zece ani de domnie ai lui Băsescu, lista victimelor ”binomului” Coldea-Kovesi este enormă. 

 

Aşa s-a creat ”mitul Coldea”, aşa s-a născut reputaţia de spaimă a generalului SRI, de factotum al unei puteri implacabile, care acţionează din umbră şi nu ştii cînd şi cum loveşte. Într-adevăr înspăimîntător. Însă, fără ”braţul” său  de acoperire şi sprijin politic, preşedintele Traian Băsescu, Florian Coldea este aşa cum îl ştiau colegii săi de şcoală, de la Politehnica timişoreană pe care n-a izbutit să o termine, părăsind-o în anul II după ce a picat la rind mai multe examene, ori de la Facultatea de psihosociologie a SRI-ului, pe care a absolvit-o cu greu, după ce a rămas un an repetent, netrecînd de examenul de licenţă. Adevărul e că nici unul, nici celălalt nu reprezintă nimic, fără puterea funcţiei. Pentru că asta şi sînt ei, în absenţa acestei puteri.