Marius Oprea: Adrian Streinu-Cercel, victima propriei utopii

Nu e o glumă, deşi titlul ne-ar putea duce cu gîndul spre asta. E un material structurat, gîndit. Şi e cinic. El prezintă imaginea unui stat-asistent şi a unui popor asistat, controlat şi verificat la sînge, pentru ”combaterea pandemiei” de coronavirus. Un document care statuează nu numai o relaţie de dependenţă totală faţă de stat, dar şi un concept de ”guvernare prin frică”.

Programul propune constituirea unui ”Guvern anti-pandemie”, care gestionează tot. În acest guvern, ”toate deciziile pe minister se iau si se execută în aceiaşi zi”, iar ”atribuţiile fiecărui minister” sînt prezentate sumar, dar exact: ”identifică ariile de muncă esenţiale vieţii de zi cu zi, precizează numărul de oameni implicaţi în aceste activităţi şi locaţia lor, împarte aceste persoane pe grupe de vârstă: sub 40 de ani, 40-65 de ani, peste 65 de ani”. Controlul guvernulului-stat asupra economiei este unul cvasi-total, ca în ”Epoca de Aur”: ”preia comanda serviciilor cheie” şi mai aduce ceva din vechiul panteon al valorilor comunismului. Statul devine ”tătucul” tuturor: magazinele ”vor pune la dispoziţie produsele alimentare de bază sub forma de pachete tip, pachete calculate de specialişti”. Nu e nimic deosebit de ”planul de alimentaţie raţională”, propus de Iulian Mincu, medicul lui Nicolae Ceauşescu prin lucrarea sa ”Alimentaţia raţională a omului sănătos“ din 1978), care a stat la baza înfometării ”raţionale” a românilor de către liderii comunişti.

Proiectul dirijinst al medicilor-guvernanţi în frunte cu Adrian Streinu-Cercel ne propune o viaţă în care statul nu numai că ţi se uită în farfurie, dar o şi umple cu ceea ce decide el. ”Toate mărfurile din depozite se rechiziţionează şi se transformă în pachete de suport. Guvernul va acoperi la final costurile aferente numărului de pachete livrate”. Sînt şi veşti bune: TVA-ul şi taxele ”vor fi suspendate pentru toată lumea. Industria alimentară va funcţiona non-stop”, la fel şi regiile de servicii sociale, iar ”toate costurile vor fi decontate de Stat”. Nu ştiu dacă doctorul Streinu-Cercel sau vreu medic din echipa cu care a lucrat la acest proiect are sau nu cunoştinţă de utopia lui Tomasso Campanella, ”Cetatea Soarelui”, dar toate aceste măsuri par decupate de acolo.  

În schimb, ”ce are ţara de făcut?”, se întreabă autorii programului.  ”Toţi cetăţenii fără locuri de muncă active trebuie să stea acasa 8-10 săptămâni. Ceilalţi merg la muncă cu un program modificat”, pe grupele  de vârstă. ”Toţi ceilalţi cetăţeni fac curat în case”. E frumos. O Românie cu casele strălucind de curăţenie, în care cetăţenii aşteaptă cuminţi raţia de hrană, ştiinţific alocată. În care supunerea faţă de stat este totală – pentru că, dacă statul îţi dă tot, el îţi şi ia tot. În primul rînd, libertatea. Fără libertate, deciziile nu-ţi mai aparţin. Spre deosebire de comunism, cetăţenii nu sînt deposedaţi de bunuri, ci de membri ai familiei. Cei nefolositori. Cei care nu mai sînt în stare nici măcar ”să facă curat în case”. E vorba de bătrâni, părinţii şi bunicii noştri. Ei sînt socotiţi persoanele cele mai ”vulnerabile”, cele mai expuse nu numai faţă de coronavirs, ci şi în această relaţie cetăţean-stat. Primăriile şi Poliţia, plus asociaţiile de locatatri” identifică persoanele ”de evaluat şi asistat”. Pentru bătrînii de peste 65 de ani, se presupune  ”o izolare la domiciliu, pentru următoarele 12 săptămâni, indiferent cum se cheamă domiciliu (casă proprie, relocare într-o casă liberă sau relocare instituţionalizată (…). Monitorizarea acestor persoane se face de poliţia locală, şi autorităţile locale”, transformate ad-hoc într-un fel de ”poliţie a bătrînilor”.  Bătrînii trebuie ”ţinuţi SINGURI/CU PERSOANE DE ACEEAŞI VÂRSTĂ, IZOLATE LA FEL (sublinierea apare în document – n.n.) în aceeaşi casă – indiferent cum se cheamă conceptul casă – propria locuinţă, locuinţă de vară, apartament închiriat etc., respectiv dacă nu au unde - instituţionalizaţi prin rechiziţionare de hoteluri etc”.

Proiectul specialiştilor de la Institutul ”Matei Balş” nu a fost un secret. Indiferent de cine l-a dat publicităţii, faptul nu l-a deranjat iniţial pe Adrian Streinu-Cercel, care nu s-a delimitat de conţinutul lui, decît după ce au apărut criticile şi el a fost demis din fruntea Comisiei Anticovid 19, de la Ministerul Sănătăţii. Moment în care s-a simţit dator să intervină ieri, printr-o scrisoare deschisă, în care arată că ”acesta a fost un document de lucru elaborat la începutul pandemiei ca o propunere de intervenţie de sănătate publică adresată tuturor categoriilor de risc şi a fost propus spre dezbatere la momentul respectiv, astfel că este cu atât mai surprinzătoare apariţia sa în spaţiul public la acest moment, când, dată fiind evoluţia epidemiei, propunerile cuprinse în document în mod evident nu mai sunt de actualitate”.

Este fals. Domnul doctor Cercel nu spune adevărul, căci din documentul apărut în presă se poate deduce data elaborării lui, şi anume momentul în care răspîndirea virusului impunea aceste măsuri drastice, întrucît ”grupele de risc s-au modificat. Acum vorbim de două grupe de risc: vârsnicii de peste 65 de ani, grupa de vârstă de 40-65 de ani (pattern-ul francez)”. Ori, această modificare a grupei riscului de răspîndire a COVID-19 a fost înregistrată în Franţa la finele primei săptămîni din aprilie. Tot începutul lunii aprilie este şi momentul înfiinţării Comisiei anti-Covid-19 din Ministerul Sănătăţii, condusă de Adrian Streinu-Cercel şi nu putem să nu legăm elaborarea ”draftului” de acesta şi nu de cel de ”început al pandemiei”, cum încearcă acum, intrat în defensivă, să ne convingă el. În ”scrioarea deschisă” transmisă presei ieri, domnul Cercel arăta şi că ”majoritatea materialelor apărute în presă pe această tema oferă o interpretare distorsionată şi maliţioasă a măsurilor propuse în acest draft. De exemplu, mesajul din presă legat de carantinarea forţată a persoanelor vârstnice, este profund eronat. Conceptul din materialul original specifică recomandarea că vârstnicii să fie protejaţi prin izolarea la domiciliu singuri sau cu persoane de aceeaşi vârstă”. Iarăşi, o distorsionare a adevărului –  citatele de mai sus, privind ”tratamentul” care ar urma să fie aplicat bătrînilor sînt preluate exact din documentul original, publicat în facsimil de Mediafax şi nu sînt ”interpretări” ale presei. 

Nu e nimic ”fake news”, cum acuză acum domnia sa şi cum a devenit la modă mai nou. Singurul ”fake” este chiar afirmaţia lui Streinu-Cercel că documentul e un ”draft vechi”, o proiecţie mai mult teoretică, de pe vremea cînd pandemia încă nici nu se dezlănţuise în România.  Parafrazînd finalul ”Proiectului Vacanţa Mare”, care spune că trebuie să trecem peste amintirea celor 3-4 luni de pandemie ca şi cînd nu s-a întîmplat nimic, şi acest proiect, ne sugerează domnul Cercel, ar trebui considerat ”ca şi cum nu a existat vreodată”. Dar nu poate fi aşa - şi nici nu a fost, atrăgînd demiterea pe bună dreptate a coordonatorului său. E vorba de un proiect care, dacă măsurile luate de Guvern nu ar fi dat rezultatele pe care acum le vedem, stopînd o infectare necontrolată cu COVID-19 în România, şi-ar fi putut găsi adepţi, cu atît mai mult cît ar fi venit chiar din partea preşedintelui Comisiei anti-Covid-19 din Ministerul Sănătăţii. Dar ne-a ferit Dumnezeu de ”guvernul” domnului Cercel şi de măsurile acestuia. Ceea ce însă de natură să ne dea încă frisoane, cu cît vine tot din partea specialiştilor în boli infecţioase de la ”Matei Balş”, care ar trebui să fie avanpostul luptei cu virsusul, este constatarea lor din final, care nu mai lasă loc vreunui echivoc: ”OAMENII NU TREBUIE LĂSAŢI SĂ SE ÎMBOLNĂVEASCĂ DUPĂ CE S-AU ÎMBOLNĂVIT NU MAI E NIMIC DE FĂCUT – TOTUL TRECE PE SISTEMUL DE SĂNĂTATE”. Unde să înţelegem că ”nu mai e nimic de făcut”?...

Straniu e că, deşi ”Programul Vacanţa Mare” este în totală contradicţie cu programul lor politic şi loveşte chiat în propria lor bază electorală, persoanele în vîrstă, singurii aliaţi ai profesorului Adrian Streinu-Cercel au rămas social-democraţii. Utopiile socialiste tot la socialişti trag.