PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Josep Borrell şi ”diplomaţia zero” a Uniunii Europene, în vreme de război

Doamne fereşte de ”diplomaţia” lui Borell!

”Nu există alternativă. Noi (europenii) nu putem fi mediatori, asta este clar ... Şi nu pot fi nici SUA. Cine altcineva? Trebuie să fie China, am încredere în asta'', a declarat Borrell pentru ziarul spaniol ”El Mundo”. Deşi nu e niciun plan pentru aşa ceva: ”Noi nu am cerut acest lucru şi nici chinezii nu au cerut”. E doar ideea măreaţă a lui Borrell. De ce China? Xi Jinping, la adăpost de acest conflict care a antrenat şi polarizat lumea în două tabere, reprezintă singura putere mondială care are avantaje de pe urma războiului. Pe de o parte, Putin a ajuns cu arme şi bagaje ”la mîna lui”, din cauza sancţiunilor la care a fost supusă Federaţia Rusă. Pe de altă parte, economia Chinei e mai înfloritoare ca oricînd, pentru că aceasta a ajuns singurul partener economic al lumii occidentale. Rusia e pe butuci, izolată. Ce interes ar avea China, ca această stare de lucruri să ia sfîrşit? Niciunul. China nu poate fi mediator al conflictului, pentru că, prin înţelegerea dintre Putin şi Xi Jinping din 4 februarie, la debutul Olimpiadei de iarnă, a devenit – cel puţin din punctul de vedere al susţinerii economice a Rusiei – parte a lui.

Borrell, şeful diplomaţiei europene a comis mai multe gafe decît orice predecesor al său. A început şirul acestora încă înainte de a fi numit în funcţia de înalt comisar pentru politica externă a UE, printr-o gafă şocantă, care a pus în 8 noiembrie 2019 Comisia Europeană într-o situaţie stînjenitoare. Cînd încă mai deţinea portofoliul externelor în ţara natală Spania, Josep Borell a publicat pe contul său de Twitter un document confidenţial despre o procedură judiciară împotriva separatistei catalane Clara Ponsati, refugiată în Scoţia. Cu nonşalanţă, a postat deci pe o reţea socială date secrete. ”Pentru utilizarea Sistemului de Informaţii Schengen (SIS) se aplică reguli clare şi toată lumea trebuie să le respecte”, a declarat o purtătoare de de cuvînt a Bruxelles-ului. ”Tweet-ul a fost postat de dl. Borrell în calitatea sa de ministru al afacerilor externe al Spaniei şi revine acum autorităţilor spaniole să urmărească această afacere”, a completat ea. Dar nu s-a luat nicio măsură.

Deşi Borrell a şters mesajul după ce i s-a atras atenţia asupra prostiei comise, au fost făcute mai multe capturi ale postării. Îndeajuns ca să încingă spiritele şi ca o eurodeputată catalană, Diana Riba i Giner, să trimită o scrisoare de protest către preşedintele în exerciţiu al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker şi către succesoarea lui, Ursula von der Leyen, solicitînd retragerea nominalizării lui Borrell pentru postul de şef al diplomaţiei europene. Dar nu s-a ţinut cont de ea, şi acesta a ajuns comisarul pentru politică externă al UE, deşi s-a dovedit că nu e familiar cu prima regulă a diplomaţiei: să fie în stare să ţină un secret. Pe 27 noiembrie, trei săptămîni mai tîrziu, Josep Borrell era votat fără probleme în funcţia de Înalt Reprezentant al UE ”pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate”. Halal diplomaţie, straşnică ”securitate”!

Borrell, la Moscova şi cu Moscova

”Diplomaţia” lui Borrell n-a dezminţit. Omul a mers din gafă în gafă. În februarie 2021, a făcut înconjurul pămîntului ”vizita” lui la Moscova. Josep Borrell a intrat de bunăvoie şi de unul singur în gura lupului. Fără să primească sau să solicite un mandat al Uniunii Europene, ori să anunţe pe cineva, el s-a dus de unul singur în Rusia. De ce? Şi-a imaginat că ar putea rezolva el singur, problema relaţiilor încordate între Kremlin şi Bruxelles, generat de ”scandalul Navalnîi”. Fără nicio pregătire, fără vreo agendă, s-a dus pur şi simplu să-i facă o vizită experimentatului Lavrov, la el acasă. Ce-şi imaginase, oare? Că o să cadă ruşii în genunchi, văzînd în faţa lor un ”înalt comisar” european? Au avut ei de-a face, pe parcursul istoriei, cu alţi comisari, într-adevăr periculoşi.

Cum era de aşteptat, Josep Borell s-a umplut de penibil. Nu numai pe sine. Monumentala gafă a lui Borrell a arătat încă o dată că Uniunea Europeană nu are nicio credibilitate, în ansamblul ei, pe scena politică internaţională. Cum scria publicaţia comunitară ”POLITICO”, în urma vizitei lui Josep Borrell în Rusia, ”Politica externă europeană a murit săptămâna trecută la Moscova”.

Exista un consens european, cînd Borrell a plecat la Moscova, cu privire la condamnarea otrăvirii şi a încarcerării lui Navalnîi la întoarcerea în Federaţia Rusă. Unul din rarele momente, în care ţările din Uniunea Europeană au avut aceeaşi opinie şi un consens. Altfel, aparenţa de unitate a fost dată numai de ”comunicate” şi ”declaraţii”, fără niciun efect. Politica externă a UE a fost numai o faţadă, făcută însă şi ea repede praf, de către Josep Borrell, care nu numai că n-a fost în stare să creeze o politică externă europeană serioasă, dar i-a nenorocit şi faţada. Cînd la Moscova bătrîna ”vulpe”, Serghei Lavrov, a spus în faţa presei din toată lumea că ”UE nu este un partener fiabil”, singura reacţie a lui Borrell, de faţă alături de el, a fost o grimasă îndurerată. Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate e numai un ”funcţionar cu mînecuţe”  de la Bruxelles, ”bifînd” cîte o vizită ori declaraţie de presă neluată în serios de nimeni şi încasînd doar un salariu imens, pentru o funcţie goală de conţinut. Şi, din păcate, nu e singurul.

Actualul conflict din Ucraina a demonstrat, între altele, şi caracterul viciat şi lipsit de consistenţă al birocraţiei de la Bruxelles. O droaie de funcţionari, în birouri luxoase, alcătuind ”punctaje” şi ”analize” cu totul nefolositoare altcuiva, decît lor, pentru a-şi ”bifa” salarii şi prime. Altfel, titlul grandilocvent al funcţionarilor europeni, ca şi în cazul lui Borell, nu conţine nicio autoritate de facto şi nu conferă nicio fărîmă de respect real. Lavrov a dovedit-o din plin, la Moscova, de faţă cu Borell, ”ministrul de externe” al UE. 

Incapacitatea lui Josep Borrell de a apăra interesele europene a fost o adevărată binecuvîntare atăt pentru Rusia, cît şi pentru China. Putin şi Xi Jinping au exploatat din plin inconsecvenţele şi lipsa de viziune a Uniunii Europene în politica ei externă şi au trecut întotdeauna la negocieri separate cu ţările membre, încercînd să exploateze şi să adîncească diferenţele de viziune şi de interese dintre ţările europene. Puterea de negociere a blocului comunitar nu a fost niciodată exploatată. Cu atît mai puţin de către Josep Borrell, care n-a fost în stare de nicio acţiune coerentă şi convingătoare. Cînd s-a dus la Moscova, el a căzut total nepregătit în ghearele lui Lavrov, care l-a umilit în faţa întregii lumi, umilind astfel Europa şi ”profundele” ei ”îngrijorări” cu privire la condamnarea lui Alexei Navalnîi şi la otrăvirea lui, precum şi cu privire la atacurile cibernetice ale Rusiei. ”Îngrijorări” pe care Lavrov le-a luat în rîs.

Pe acest fond, politica rusă şi chineză de ”divide et impera” în Europa a avut rezultate notabile. Singurul succes european s-a datorat, în mod paradoxal, conflictului din Ucraina, care, în cele din urmă, în pofida unor diferenţe de opinii şi abordări individualiste, a pus ţările UE într-un consens. Pe care Borrell îl strică din nou, grăbindu-se să propună China, ca mediator în Ucraina. Ignorînd toată ”alergătura” şi telefoanele lui Macron, ale lui Erdogan sau vizita la Moscova a premierului israelian. Borrell nu se poartă ca şef al diplomaţiei europene, ci ca un agent de influenţă chino-rus în Europa.

Ambiţiile de politică externă ale UE sînt subminante din interior. Uniunea nu e în stare decît să-şi reglementeze comerţul intern, fondurile alocate, să supravegheze ”statul de drept” şi să dicteze politicile agricole comunitare, de la ”asomarea porcului” şi pînă la reglementarea formei şi greutăţii tomatelor. Cînd vine vorba de chestiuni serioase, precum propria ei securitate, Uniunea Europeană se uită peste umăr – la Marea Britanie şi Statele Unite. La NATO. Puneţi-vă o singură întrebare, pentru a avea o imagine clară a totalei lipse de agregare a unei politici externe şi de securitate a Uniunii, chiar în asemenea momente, cînd războiul e la graniţa ei: ce s-ar face Ursula von der Leyen în faţa ofensivei lui Putin, fără umbrela NATO şi numai cu ”expertiza” lui Borrell?

În ajunul intrării în Ucraina a trupelor armate ale Federaţiei Ruse, Josep Borrell spunea, după ce a fost avertizat oficial de Departamentul de Stat al SUA, în legătură cu iminenţa invaziei: ”Schimbul de opinii cu Antony Blinken a fost foarte util, pentru a continua să se stabilească calea de urmat şi o coordonare foarte strânsă”. Altfel, afirma el, ”nu cred că există ceva nou care să crească sentimentul de teamă faţă de un atac imediat”, iar ”măsurile de precauţie luate de Statele Unite nu sînt necesare”. Nu mă întreb cine e şi ce face Borrell, ci cît şi cum ne poate apăra apartenenţa la Uniunea Europeană de un om ca Putin şi de intenţiile lui belicoase. Răspunsul e simplu: deloc. Fără NATO şi doar cu Bruxelles-ul, România ar fi fost o pradă uşoară pentru Putin, aşa cum faptul că Ucraina va fi primită în UE, nu o fereşte deloc nici de agresiunea lui Putin, nici de ”dilplomaţia” lui Borrell.