PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Moţiunea n-are ”dosar cu şină”: viitorul liberalilor se decide la PSD

3035 afișări

Criza: timpul curge, în favoarea lui Iohannis şi a lui Cîţu şi în defavoarea românilor. Timpul curge, cu sprijinul neprecupeţit al PSD-ului, care susţine guvernul de frică, pentru că ei nu au, de fapt, oameni capabili de guvernare, în criză. Ei n-au guvernat în crize, ci le-au creat. Singura miză, de fapt, e şefia PNL-ului, iar tabăra lui Cîţu şi destinul liberalilor se află în mîinile lui Ciolacu.

Cînd Iohannis rînjeşte la televizor, mai că-ţi vine să te ascuzi sub pat: sigur nu va urma ceva bun. Se va petrece, pe undeva, un dezastru - se ciocnesc TIR-uri pe autostrada, ia foc un spital. Sau, într-un registru minor, va fi arestat din nou Dragnea. Ori, vine holera. Pentru că alţi duşmani politici, preşedintele României nu mai are în ţara asta. Nimeni nu mai îndrăzneşte să i se pună împotrivă şi să-i strice liniştea olimpiană a frunţii sale înalte, de deasupra ochilor albaştri-srăpungători. Mai poate numi cineva, în această ţară, vreun inamic vizibil al preşedintelui? Nu. Toţi tac. În parlament aruncă unii în alţii cu toate zoaiele posibile, dar niciuna nu urcă mai sus de cupola Casei Poporului, spre Dealul Cotroceniului.

De obicei, Iohannis rînjeşte într-un registru minor. Am stat cumva liniştit, văzîndu-l că la întîlnirea cu corpul diplomatic a spus ”vă garantez că vom găsi cele mai potrivite soluţii pentru actuala criză politică” şi n-a rînjit deloc. Dacă ar fi făcut-o, i-aş fi văzut aievea pe semnatari ai moţiunii, cu dosare scoase din praf şi cu degete strînse în uşă, pînă scade numărul semnatarilor ei, încît nu mai e validă. Dar n-a rînjit. Au rînjit, în schimb, diplomatic, în sinea lor, cei ce l-au ascultat – au priceput mesajul.

Şi mesajul e simplu: ”aveţi puţintică răbdare. Nu e nimic grav”. Într-un fel, aşa e. Pînă în 25 septembrie, timpul curge în favoarea sa. Nu mai e mult. Pînă atunci, prin tergiversări în Parlament, prin contestarea la CCR, se cîştigă timp. Timp pentru Cîţu, să ajungă şef la PNL. Căci tot acest circ, cu o criză care se întinde ca o peltea şi blochează parlamentul, guvernul şi toate structurile sale, de-acum şi ministerele, agenţiile, prefecturile, de unde premierul i-a scos pe toţi useriştii, nu are decît o miză: să ajungă Cîţu la şedinţa de alegeri a liberalilor cu limuzina de la Palatul Victoria, şi nu cu trotineta electrică.

Florin Cîţu, în pragul isteriei

Pînă atunci, în 25 septembrie, Cîţu e departe de calmul teuton al ”preşedintelui său”. Nu are exerciţiul puterii, în afară de aroganţă, dar are tot felul de sfătuitori, îi ascultă pe toţi şi face tot cum îl taie capul, în genere greşind, pentru că nici măcar nu cunoaşte legea. Mă refer la Legea fundamentală, cărticica aceea mică pe care scrie Constituţia, pe care a invocat-o în ideea de a trage de timp.

El a depus ieri la Curtea Constituţională a României o sesizare a unui conflict între Guvern şi Parlament, invocînd conduita "neconstituţională, deopotrivă neloială şi abuzivă, faţă de autoritatea executivă" a Parlamentului, întrucât moţiunea de cenzură a fost iniţiată, depusă şi comunicată cu "încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale articolului 113 alineat (2) din Constituţie". Alineatul acesta spune că ”moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii”.

Deci, se contestă semnăturile şi faptul că nu i-a fost comunicată ”la data depunerii”, cînd tot liberalii şi aliaţii lor au fost cei ce au împiedicat această depunere. Deloc subtilă, această dovadă ”juridică” de recunoaştere a ”blatului” dintre PSD şi PNL, în efortul comun de alegere a primului secretar Cîţu, care-l va înlocui pe preeşdintele Orban, la conducerea Birolului Organizaţiei de Bază a Partidului Naţional Liberal.

Altfel, Florin Cîţu ar trebui să ştie că, prin atribuţiile sale, Curtea Constituţională judecă pentru viitor şi că, în niciun caz, sesizarea ei nu opreşte procedura unei moţiuni de cenzură, pentru că aceasta este prevăzută tocmai în Constituţia pe care premierul n-a citit-o. Tocmai de aceea, CCR a dat termen ca părţile să-şi exprime punctele de vedere pînă la 15 septembrie (deci peste o săptămînă), urmînd ca ea să delibereze ulterior, pe fond.

Curtea nu numără semnături şi nici nu face analize grafologice, dacă aşa îşi imagina Cîţu. Curtea se va exprima şi va constata ce e de constatat – că o moţiune de cenzură trebuie comunicată, citită, dezbătură, votată. Aşa zice Constituţia şi aşa trebuie să se întîmple. În această ordine, suveran e votul, nimeni n-ar putea susţine că un guvern pică, printr-o moţiune care a fost lipsită de susţinere, de la bun început. Ar fi un paradox, care poate funcţiona doar în mintea lui Florin Vasile Cîţu. Dacă şi-a închipuit, ori i-a spus vreunul din juriştii din partid, cu şcoală făcută la şmenuri notariale că astfel, prin asemenea tertipuri, va cîştiga timp, s-a înşelat.

Pe de altă parte, Cîţu se comportă precum un om pentru care e mai potrivit costumul cu mîneci legate la spate, precum cei care spun că prin vaccin sîntem ”cipaţi”. Premierul afirmă, nici mai mult, nici mai puţin, că ar fi o ”conspiraţie antivaccinistă” în guvern, lăsată ”cu misiune” de conducerea USR-PLUS: secretarii de stat şi prefecţii numiţi de ei. El a afirmat: ”AUR este un partid anti-vaccinist. Eu nu ştiu ce au negociat. Dacă AUR a negociat ca această campanie de vaccinare să fie încetinită, să nu mai fie promovată? Noi nu ştim ce a cedat USR celor de la AUR, pentru a semna cu ei. Nu pot să risc ca AUR, prin USR, să îngreuneze această campanie de vaccinare. Nu există nimic pe lumea asta gratuit”.

Curat paranoia! Iar marea sa grijă, exprimată şi ea, în acelaşi context, e de tot rîsul. Dacă va fi demis, ”cine va semna PNRR din partea României?” Culmea grijii lui e că, de nu va fi el, ”ne facem de rîs a doua oară”. De ce? El e singurul primul ministru pe care-l are şi-l va avea România de acum încolo? Dacă ar fi aşa, lumea începe cu adevărat să fie tristă…

Toate jongleriile circului, într-un singur spectacol

Circul televizat din aceste zile ale crizei cuprinde întreaga arie de sentimente extreme, care pot fi exprimate pe sticlă. Vedem vituperările susţinătorilor lui Cîţu la adresa lui Orban, ameninţările deloc subtile cu excluderea din partid a celor care participă la şedinţele cu moţiunea. Făţiş, ele îl includ şi pe Orban, preşedintele Camerei. Asistăm şi la exasperarea useristă, care arată tineri depăşiţi cu totul de ceea ce li se întîmplă şi care bate orice logică. Dar nu şi logica dîmboviţeană, care nu funcţionează din aproape în aproape, ci în salturi, prin arderi de etape. Dacă n-ai deprins de mic şmecheria, că ai fost la studii în străinătate, eşti ”făcut” imediat, te ”sparg” ăştia cu sofismele de cartier, direct pe sălile Parlamentului, de nu-ţi mai vezi direcţia.

Cei cu ”altfel de politică” se văd surclasaţi de un mod mult mai perfid şi balcanic de a face politică, prin ”proceduri” şi excese de legalitate care se împing unele pe altele în abuz, de mai rămînea să li se ceară dosar cu şină la moţiune şi la demisii. Useriştii sînt surclasaţi şi la capitolul ”filmare cu telefonul” de liderul de la AUR, George Simion, colegul lor de conjunctură şi moţiune şi, colac peste pupăză, mai înfruntă din partea pesediştilor un mod de a minţi cu seninătate şi în faţă, pe care nu l-au deprins încă pe de-a-ntregul şi nu sînt cu totul obişnuiţi cu el – nu-s decît la prima legislatură.

Singurii în elementul lor, amintindu-şi cumva de sîngele pe care le curge prin vine, din vremea în care, copii, utecişti, uasecerişti fiind, cîntau la unison ”noi de la comunişti am învăţat cutezanţa” sînt pesediştii. Şi ”cutezanţa” comuniştilor s-a văzut în decembrie 1989, cînd partidul a dispărut într-o zi. Şi acum mint, ca la congresele PCR, duc cu preşul ca la raportările producţiei de grîu la hectar şi îi fac pe ceilalţi să se simtă slabi şi neputincioşi, în faţa tupeului lor maxim, o poleială sub care se ascunde un colos pe picioare de lut, dar tremurînd pe ele de frică.

Partidul Social Democrat face un joc concesiv, în mod evident, faţă de Klaus Iohannis, ţinîndu-l în braţe pe Cîţu. Pe de o parte, de frică, aşa cum se vede că le e tututor, cum spuneam, în această ţară, de neamţul de la Cotroceni, care a băgat atîta spaimă în politicianul român, de-ai zice că ar vrea să răzbune pe ei actul de la 23 august.

Dar nu poate fi doar atît, pentru că, în fond, sîntem totuşi într-o democraţie, viciată doar de păcatele politicienilor ei. Nu avem nici assassinate şi nici deţinuţi politici, frica vine de altundeva – e una mai benignă, ea rezidă în frica de a fi scos, definitiv, din ”establishment”-ul puterii, de pe orice latură a ei te-ai afla în cadrul ”pluralismului” politic, iar de-aşa ceva Klaus Iohannis e capabil, aş spune că e chiar exepert. Mă uit la cine a mai rămas în Partidul Naţional Liberal din garda veche, de dinaintea venirii lui, şi îi număr pe degete. Nu, n-au murit, nici Blaga, nici Paul Păcuraru, nici mulţi alţii…

În această criză, PSD are o mare problemă. Într-un moment în care căderea guvernului li s-a oferit pe tavă, moment pe care niciun partid de opoziţie din lume, cu poziţia lor în sondaje, nu l-ar rata, ei nu vor la putere, nu acum, pentru că le e frică, sînt conştienţi de propria lor limită, de lipsa de competenţă guveramentală, care se pare că nu depăşeşte un anume nivel. Cred că marea spaimă a lui Ciolacu nu e, cum a spus şi el, că i-ar scoate Iohannis vreun dosar, ci îi e frică să nu se facă de rîs la guvernare, mai ceva ca Viorica Dăncilă. Ei n-au avut vreodată soluţii la vreo criză. Ei guvernează doar pe banii acumulaţi de politicile de austeritate ale guvernelor care i-au precedat.

De fapt, PSD nu vrea să audă de vreo moţiune, pe a lor o ţin pregătită în sertar, să fie siguri că se reface coaliţia, după alegerea lui Cîţu la partid şi plecarea lui de la Guvern, şi va pica şi ea. Le e teamă că ar putea ajunge acum la guvernare, şi nu în 2024. Acum, cînd s-ar vedea lipsa lor de soluţii, de adaptabilitate şi flexibilitate, s-ar vedea că dincolo de şmecheria de cartier cu care cîştigă mici bacşişuri de la Cîţu, nu sînt de fapt, în momentul de faţă, în stare să conducă România, nu-şi pot lua pe umerii lor, neobişnuiţi decît cu costumele de firmă, sacul greu al guvernării ţării.

Şi asta e, de fapt, întreagă şi mare, tragedia noastră, a românilor. Pe termen lung.

ULTIMELE ȘTIRI

Vezi mai multe articole din categoria editorialistii

Citește pe alephnews.ro: Klaus Iohannis convoacă partidele la consultări pentru formarea Guvernului. Se decid șefii de la Senat și Camera Deputaților

Citește pe www.zf.ro: S-a terminat cu sunatul după doctori, vânatul de programări şi aşteptatul. 2025 va fi anul revoluţiei tehnologice şi în sănătate. Ce vor putea face pacienţii în viitorul apropiat. VIDEO

Citește pe www.zf.ro: Cum poate România să ajungă o forţă în regiune şi să lase în urmă toţi vecinii

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Taguri:: marius oprea,; psd,; usr plus,; citu,; guvern,; motiune

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.