PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Un spion mort, despre doi kaghebişti vii: Alexander Livinenko despre legăturile criminale dintre şeful FSB Patruşev şi Vladimir Putin

S-a scris destul de mult despre ”apropiaţii” lui Putin şi rolul lor, în actuala conjunctură. Nu-i sînt, de fapt, apropiaţi, pentru că Vladimir Putin nu are prieteni, nu cred că a avut vreodată, ci sînt mai degrabă principalii stîlpi ai puterii sale. Mai mult, între Putin şi acoliţii săi sînt legături criminale din trecut, care le împleteşte indisolubil prezentul. Aşa este cazul lui Nikolai Platonovici Patruşev, şeful serviciului secret intern, FSB-ul, moştenitor direct al KGB, care a executat din ordinul lui Putin atentate cu bombă în 1999, atribuite cecenilor, spre a declanşa cel de-al doilea război cecen. Conflictul a dus la alegerea lui Putin ca preşedinte, în anul 2000. Este ceea ce a dezvăluit fostul colonel, Alexander Litvinenko, după fuga sa în occident, fapt care i-a atras moartea. 

După ce l-am cunoscut la Londra în 2004 pe colonelul FSB Alexander Litvinenko, fost şef al Contrainformaţiilor din cadrul serviciului secret intern din Rusia, am avut, pînă în pragul asasinării sale, doi ani mai tîrziu, o lungă corespondenţă pe mail, care în mod straniu, a fost blocată cu puţin înainte ca Litvinenko să fie ucis cu o substanţă radioactivă. Despre Saşa, care m-a primit în casa lui şi mi-a povestit multe despre trecutul său aventuros, am scris deja în mai multe rînduri la Mediafax. Ceea ce interesează acum e dezvăluirea a ceea ce mi-a scris Litvinenko despre şeful său şi al FSB de atunci şi de acum: Nikolai Patruşev. Prezint mai jos ce ştiu de la el despre Patruşev, şeful serviciului secret rus şi principalul stîlp al puterii lui Vladimir Putin. 

 

Patruşev este, ca şi Putin, leningrădean - s-a născut la 11 iulie 1951, fiind cu un an şi trei luni mai în vîrstă decît liderul absolut de la Kremlin, pe care-l slujeşte cu fidelitate. Litivinenko îmi scria că Nikolai Patruşev ”a absolvit Institutul de Construcţii Navale din Leningrad şi a fost repartizat la biroul de proiectare, unde a lucrat ca inginer. Doar un an mai tîrziu, în 1975, a fost invitat să se înroleze în KGB, a absolvit cursul de un an la Înalta Şcoală a KGB-ului din URSS şi s-a înrolat în KGB-ul din Leningrad unde a promovat de la rangul de sub-ofiţer operaţiuni, la cel de şef al serviciului pentru combaterea contrabandei şi a corupţiei al Departamentului KGB pe Leningrad şi Regiunea Leningradului, cu rangul de colonel”.

 

Departamentul pe care îl conducea Patruşev ”se ocupa cu crima organizată pe la începutul anilor 1990, perioadă în care se zvonea că Putin era implicat în exportul, pe sub mînă, înspre Vest, de metale neferoase, în valoare de 93 milioane de dolari. În 1991, Patruşev a fost pur şi simplu obligat, conform îndatoririlor de serviciu, să-l ţină pe Putin sub observaţie, întrucît exportul de metale neferoase şi delapidarea fondurilor din vînzarea acestora cădeau sub incidenţa termenilor de referinţă a serviciului pentru combaterea  contrabandei şi corupţiei, al cărui şef era Patruşev. Aşa a ajuns să-l cunoască Patruşev pe Putin”, scria Litvinenko.

 

În iunie 1992, Patruşev fost trimis pentru ”sarcini independente” în oraşul Petrozavodsk din Karelia, unde a devenit şeful departamentului local de contrainformaţii. În 1994, cînd Serghei Stepaşin a devenit director al FSB, l-a chemat pe Patruşev la Moscova pentru a activa ca şef al unei divizii-cheie în Lubianka, la Departamentul de Siguranţă Internă (USB) al Serviciului Federal de Securitate. USB-ul era un serviciu de contrainformaţii, în cadrul unui alt serviciu de contrainformaţii, era secţia care aduna informaţii compromiţătoare privitoare la personalul FSN. Şeful USB-ului a fost dintotdeauna cel mai de încredere aliat al directorului FSB-ului.

 

Prin transferarea lui Patruşev la Moscova, Stepaşin l-a scutit pe acesta de consecinţele unui scandal extrem de grav. Patruşev avusese în Petrozavodsk probleme cu furtul şi contrabanda de lemn de mesteacăn preţios de Karelia, iar Parchetul local a intentat împotriva lui procedura penală, deşi iniţial nu fusese decît martor într-un caz. În cursul anchetei, au apărut dovezi care îl incriminau drept complice. Apoi, brusc, Stepaşin l-a transferat la Moscova, în funcţia înaltă de unde nu putea fi atins de Parchetul din Karelia. Din fericire pentru Patruşev, şeful oficiului FSB-ului pentru Republica Karelia, Vasili Ankudinov, care ne-ar fi putut spune multe despre Patruşev şi mesteacănul de Karelia, a murit subit, pe 21 mai 2001”.

 

În iunie 1995, Mihail Barsukov l-a înlocuit pe Stepaşin la şefia FSB-ului, iar în vara anului 1996 Nicolai Kovaliov l-a înlocuit pe Barsukov. Litvinenko ştia că ”nici Barsukov şi nici Kovaliev nu l-au privit pe Patruşev ca pe omul lor şi nu au făcut nimic pentru a-l promova, dar cînd Vladimir Putin a devenit şeful Departamentului Central de Control al preşedintelui (echivalentul consilierului pe probleme de securitate naţională), acesta i-a propus vechii sale cunoştinţe să-i fie prim adjunct. Patruşev s-a transferat direct în echipa lui Putin.

 

Ascensiunea ulterioară rapidă a lui Patruşev este legată de acensiunea lui Putin. Cînd Putin a devenit şeful prim adjunct al Administraţiei de la Kremlin în mai 1998, l-a promovat pe Patruşev la poziţia vacantă de şef al departamentului de securitate de la preşedinţie. În luna octombrie a aceluiaşi an, Patruşev s-a întors la Lubianka, iniţial ca adjunct al lui Putin, ajuns şef la FSB, post pentru care a fost desemnat de Elţin prin decretul din 25 iulie 1998 şi mai tîrziu ca director prim adjunct al FSB-ului. Pe 29 martie 1999, Elţin l-a numit pe Putin în funcţia de secretar al Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse lăsîndu-l în funcţia de director al FSB-ului, iar pe data de 9 august a aceluiaşi an, l-a numit în funcţia de prim ministru al Rusiei”. 

Pentru a rezuma primele luni ale administraţiei lui Putin, ”Novaia Gazeta” scria: „A fost odată, într-o ţară foarte democrată, un preşedinte bătrîn, bătrîn care i-a încredinţat postul de cancelar şi prim ministru unui succesor tînăr şi energic. După care Reichstagul a ars... Istoricii nu ne-au dat încă un răspuns la întrebarea cine i-a dat foc, însă istoria ne-a arătat cine anume a tras foloasele”. În Rusia, totuşi, „un Garant bătrîn, bătrîn [al Constituţiei] i-a încredinţat postul de prin ministru unui successor care a fost totuşi, ales în mod democratic. Apoi au fost aruncate în aer blocuri de apartamente şi a început un nou război cecen şi a fost ridicat în slăvi de arhi-mincinoşi”. 

 

La finele anului 1999, nu era nevoie decît ca Rusia să fie provocată la un nou război împotriva cecenilor şi să se exploateze haosul care ar fi urmat, pentru a pune mîna pe putere la apropiatele alegeri prezidenţiale din 2000. ”Onoarea” de a declanşa un război cu Cecenia îi revenea noului director al FSB-ului, General Colonelul Patruşev, pe care Alexader Litvinenko l-a denunţat ca autor al atentatelor cu bombă asupra unor blocuri de locuinţe, în septembrie 1999, atribuite cecenilor, dar realizate de oameni ai lui Patruşev pe care Saşa i-a anchetat. Au fost aruncate în aer patru blocuri din oraşele ruseşti Buynaksk , Moscova şi Volgodonsk, în septembrie 1999. În schimb, la Riazan atentatorii au fost prinşi înainte de a trece la fapte: erau agenţi FSB, care au acţionat din ordinul lui Patruşev. 

 

Litvinenko mi-a relatat că, deşi Patruşev interzisese acest lucru, FSB-ul din Riazan i-a arestat totuşi pe terorişti. Cînd au fost arestaţi, teroriştii şi-au prezentat documentele ”de acoperire” şi au fost reţinuţi pînă la sosirea de la Moscova a unui ofiţer de la administraţia centrală, cu documente care îi permiteau să-i ia cu el la Moscova pe agenţii FSB, cărora li se dăduse de urmă. Iar Patruşev a ieşit şi a declarat că acţiunea de la Riazan fusese, de fapt, un ”exerciţiu antitero”. Deşi toate faptele dovedeau că e vorba de un atentat dejucat. 

 

Saşa a scris următoarele: ”Jumătate din criminalii din Rusia vor să treacă drept nebuni sau idioţi. E mai bine aşa; primeşti o sentinţă mai scurtă, sau chiar scapi de tot („La ce te poţi aştepta de la un nebun?” după cum spune zicala rusă). Patruşev a calculat corect că pentru terorism împotriva cetăţenilor dintr-o ţară, poţi primi închisoare pe viaţă, însă pentru că eşti idiot, în Rusia, nici măcar nu eşti închis (oricum, cine l-ar fi putut pune pe Patruşev după gratii? Nimeni în afară de Putin!). Nici unul dintre angajaţii FSB nu a fost trimis după gratii, în urma escapadei de la Riazan. Patruşev a fost făcut Erou al Rusiei şi a fost promovat la gradul de general cu 4 stele!”

 

În împrejurările declanşării războiului din Cecenia, s-a făcut totul pentru a camufla acţiunea provocatoare a FSB-ului şi implicarea agenţilor săi în atentatele cu bombă împotriva blocurilor de locuinţe din Rusia. O comisie independentă pentru investigarea atentatelor a fost prezidată de deputatul Dumei, Serghei  Kovalev. Doi membri cheie ai Comisiei Kovalev, Serghei Iuşenov şi Iuri Şcekocikin au murit ulterior, asasinaţi în două atentate, iar avocatul Comsiei, fostul ofiţer FSB, Mihai Trepaşkin, a fost arestat, chiar înainte de a prezenta concluziile comisiei în instanţă: la 22 octombrie 2003, cu o săptămână înainte de audieri, a fost ridicat de poliţia rusă pentru ”deţinere ilegală de armă” şi a fost condamnat ulterior de un tribunal militar, la patru ani de închisoare, pentru dezvăluirea de secrete de stat. Alexander Litvinenko, care a depus mărturie în faţa comisiei a fost arestat la domiciliu, dar a reuşit să fugă în occident, învinuind FSB pentru atentate. A fost ucis la Londra, în 2006. O anchetă britanică a stabilit ulterior că uciderea lui Litvinenko a fost „probabil” efectuată cu aprobarea lui Putin şi Patruşev. Dezvălurile lui Litvinenko, după ce a primit azil politic în Marea Britanie, cu privire la atentatele ordonate de fapt de Putin şi executate de oamenii lui Patruşev i-au atras moartea.

 

În atentatele cu bombă din 1999, au murit 300 de oameni şi au fost răniţi peste o mie. Dar Putin şi-a atins scopul: a dezlănţuit războiul din Cecenia şi a devenit preşedinte al Federaţiei Ruse. Detaşarea cu care ucide acum civili în Ucraina este deci absolut explicabilă. Patruşev, complicele său la crimă, devenise deja omul puterii: în ziua în care Putin a devenit primul ministru al Rusiei, Patruşev a primit direcţia FSB-ului. Alexander Litvinenko spunea că ”Putin n-a avut încotro, decît să-l promoveze pe Patruşev, deoarece Patruşev deţinea dovezi compromiţătoare despre el”. Iar atentatele din 1999 i-au legat pe cei doi, pe viaţă – prin crima odonată de unul şi săvîrşită de celălalt.