PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Un viking pe Dîmboviţa

Ceea ce nu înţelegem noi e că preşedintele Klaus Iohannis nu poate şi nu ştie altfel. Şi, precum un pudel, Florin Cîţu imită, comic, toate gesturile stăpînului. Domnului Iohannis îi lipsesc cu desăvîrşire  instrumentele de decodare şi înţelegere a subtilităţilor ”bizantine” ale jocurilor politice de pe malurile Dîmboviţei, unde el a venit ca un viking, cu o bardă însîngerată la brîu. Ori aruncă cu vorba, dintr-o bucată, sau cu paltonul pe capota maşinii, cînd e supărat pe aghiotanţii de la SPP, ori alte asemenea – dar nici vorbă să fie capabil de a purta un dialog. Dialogul, ca şi priceperea şi acceptarea unei situaţii noi, aflată în dezvoltare, atît de necesare în politică, lipsesc total din arsenalul capacităţilor sale de înţelegere.

Trebuia să fi înţeles mai demult. Klaus Iohannis e de pe altă planetă, din altă lume, din cu totul altă cultură instituţională – şi nu numai. Unde nu există alte păreri, ci numai a sa. De la începuturile carierei lui, el a trăit doar astfel şi s-a simţit foarte confortabil cu sine. De ce s-ar fi schimbat? Klaus Iohannis a fost mai întîi diriginte la clasă, apoi inspector şcolar, apoi primar de Sibiu mai multe mandate, apoi preşedinte de ţară, unul şi aproape jumate. Din posturie în care s-a aflat, nimeni nu i-a ieşit vreodată din cuvînt. N-a fost nevoit nici să se supună cuiva, să dea socoteală vreunui şef. A fost, întotdeauna, el însuşi, cel ce dispunea. Nici nu mai stătea să vadă, dacă ceilalţi făceau ce-a zis. I s-a părut întotdeauna de la sine înţeles.

Cu o asemenea mentalitate, ”vikingul” din Hermannstadt a coborît pe apele Dîmboviţei, unde a găsit o altă lume şi alt tip de raportare la ”ordinea” ei. Dar n-a stat să o înţeleagă, ori să încerce să se adapteze ei. A folosit doar ce ştia de o viaţă întreagă: să dispună. Să folosească vocale lungi, ameninţătoare, împotriva duşmanilor politici: ”pee-see-dee”. La Cotroceni, a renunţat însă la ceva, la puritanismul rustic saxon, în favoarea luxului – e îmbrăcat bine, iese la schi iarna, costumat de servitorii din servicii, ori la golf vara, alături de bogaţii români şi numai pe ei îi consideră reprezentativi, pentru un popor altfel sărac, pe care-l îndeamnă să-i copieze, neputînd să-şi imagineze că le cere un imposibil ridicol. Poate numai dacă i-ar fi invitat să redescopere şi practice oina tradiţională şi astăzi uitată. Dar ea nu e sport de bogaţi, deci, de unde să ştie dl. Iohannis de ea?

Cîţu, elevul care şterge tabla

În această sumară înţelegere a realităţii, Klaus Iohannis continuă să-l suţină, în fruntea clasei, pe elevul său preferat, din prima bancă, cel care şterge tabla şi aranjează frumos creta, pe colţul dreapta-sus al catedrei şi dă aprobator din cap, zîmbind slugarnic şi cînd înţelege şi cînd nu înţelege ce se predă.

Marţi, la New York, aflat la Adunarea Generală a ONU, Iohannis a spus, fără ocolişuri: ”Îl încurajez pe Florin să continue şi să nu se teamă şi pe liberali să rămînă la guvernare. (...) Florin Cîţu nu are motive să demisioneze sau să fie demis”. Nici scumpirile, nici îndatorarea peste limite a României nu înseamnă nimic. Nici o guvernare, fără cap şi coadă, nici faptul că Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă la noi e doar pe hîrtie, în vreme ce în alte 12 state ale Europei a fost aprobat, în multe banii au sosit deja şi ajutorul european produce efecte. Iar Florin Cîţu, fără să-şi dea seama că se înscrie într-un registru ridicol, îl copiază întocmai. Nu suportă să fie nici el contrazis şi se consideră, ca şi şeful, de-a dreptul mesianic. Numai el poate face ”reformele”. România nu se poate descurca fără un prim-ministru ca el.  

Ieri, Cîţu i-a chemat la ordine pe indisciplinaţii clasei, USR-PLUS şi Orban, copiind întocmai în atitudine şeful: “Să clarificăm ceva foarte simplu în această seară. De luni, o să fiu preşedintele PNL şi vom discuta altfel. Ceea ce trebuie să înţeleagă cei de la USR, cu mine vor discuta de luni şi nu îi roagă nimeni să vină la guvernare. Asta vreau să le spun. Am tot văzut în această perioadă cum PNL a fost terfelit şi imaginea PNL a fost terfelită cu ajutorul chiar al contracandidatului meu, care a încercat să se folosească de USR în lupta cu mine, cu moţiune de cenzură, cu această imagine. De luni, lucrurile se schimbă”.

Ca şi Iohannis, Cîţu s-a transformat, dintr-o opţiune, într-un dat. Asta e? Chiar trebuie să ne obişnuim cu ideea că nu se poate schimba ceea ce este imperios necesar a fi schimbat, doar pentru că aşa ni se spune, pentru că o mînă de oameni gîndeşte peste capetele noastre în numele nostru?

Cuvintele lui Cîţu sînt de fapt ale lui Iohannis. Şi ele sună aşa: “Vreau să meargă mai departe această coaliţie. Pentru mine -  şi vă spun foarte sincer - este cea mai bună soluţie în acest moment pînă în 2024 această coaliţie. Dar nu ne rugăm de nimeni. PNL nu se roagă de nimeni. Sînt garantul reformelor din Programul de guvernare şi voi face aceste reforme, voi merge mai departe, şi PNRR, şi PNI, şi toate reformele din Programul de guvernare, cu sau fără partenerii noştri. De preferat aş vrea cu ei, dacă se poate, dar dacă nu, românii nu vor suferi, românii vor avea parte de reformele pe care le-am promis”.

O clasă ascultătoare, într-o şcoală de neastîmpăraţi

Stilul viking de politică e copiat şi mai jos de Cîţu şi a proliferat şi în rîndul oamenilor inteligenţi. După ce demisul şef al Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu (USR-PLUS) a afirmat că există reprezentanţi PNL care au legături directe cu mafia deşeurilor, Rareş Bogdan, prim-vicepreşedintele PNL s-a revoltat: ”În curînd vom afla că tot răul României, Europei şi lumii e generat de PNL”, spune Rareş Bogdan.

”Mi se pare o declaraţie halucinantă. Mi se pare ireal, ceva de noaptea nopţii, ceva ce întrece orice închipuire. Cum poţi face astfel de acuzaţii, doar pentru că simţi că în România există un trend de susţinere în societate, pe astfel de chestiuni. Nu poţi face aşa ceva dacă vrei să construieşti ceva. Nu se poate aşa ceva. Oamenii ăştia ne spun că vor să continuăm să stăm de vorbă şi în acelaşi timp ne înjură de mamă, ne fac în toate felurile, zi de zi, oră de oră, prin toate vocile".

Deşi nu există opţiune, uşa este trîntită în faţa colegilor, scoşi, din clasă, pe coridor, pentru a face pe plac domnului diriginte, care i-a socotit prea gălăgioşi. Clasa ascultătoare a lui Iohannis îi admonestează, prin Rareş Bogdan, pe restul elevilor neastîmpăraţi: ”Nu am zis că vom guverna cu PSD, eu sînt împotriva acestui lucru şi mă voi opune. Dar spuneţi-mi cum mă pot pune la masă cu domnul Barna, Cioloş, Voiculescu şi restul liderilor? Cum se poate întoarce domnul Berceanu la Garda de Mediu, după ce iese azi şi spune că PNL patronează mafia lemnului? Cred că e greu să mai legi nişte punţi, cînd eşti acuzat de la toate nivelele. În curînd, vom afla că tot răul României, Europei şi lumii e generat de PNL. Este cutremurător. Ei se ocupă doar de plîngeri, nu am văzut să construiască ceva", a mai spus Rareş Bogdan.

Corabia vikingului Iohannis pluteşte netulburată pe apele Dîmboviţei. "Noi nu abandonăm barca şi nu plecăm de la guvernare", a spus acelaşi Rareş Bogdan. E de la sine înţeles, atîta vreme cît acesta este ordinul comandantului. Doar că, de jur împrejur, pe ambele maluri, s-au aprins focurile şi oraşul arde. Asta contează mai puţin, atîta vreme cît pe corabie domneşte ordinea şi elevul Cîţu şterge, conştiincios, tabla în fiecare dimineaţă.

În lumea lui Klaus Iohannis, realitatea e un moft, România o ficţiune. Ceea ce contează e voinţa sa nestrămutată şi liniştea de a şti, fără să-l fi contrazis niciodată cineva, că adevărul îi aparţine. Ce se va întîmpla cînd va constata că lucrurile nu stau aşa, nu e greu de anticipat. Va scoate din nou, strigătul său de luptă, cu vocale alungite, ”pee... see... de...”, dar cine-l va mai urma şi cine-l va mai crede, în afara celor cîtorva elevi credincioşi, rămaşi în bancă, la ora de dirigenţie?